Melancolie

Melancolie, dulce agonie, tu mă cuprinzi în brațele-ți ades...
Tu poți să fii o simfonie, sau un vacarm de ne-nțeles.
Rememorez adesea timpul, când fericit copil eram,
Și-mi amintesc cum băteam câmpul, cărările ce le știam,
Din codrul verde, drag prieten, cu alți copii le străbăteam.
Îmi amintesc azi vag căsuța, în care am copilărit,
Pe mama-n prag, dar și măsuța, pe care scrisu-am buchisit.
Văd școala și apoi liceul, cu dascălii și-ai mei colegi,
Fiorul dragostei întâiul, ce cauți să îl înțelegi.
Revăd trecuta tinerețe, cu nebunii și împliniri,
Ce-au avut rostul să mă-nvețe, valoarea sincerei iubiri.
Cu tâmplele-argintii, știu bine, valoarea ei neprețuită,
De-aceea cea de lângă mine, va fi mereu, mereu iubită.
Melancolie, dulce agonie, mă rup acum din mreaja ta,
Mi-ai dat clipe de reverie,  de-aceea nu te pot uita.

Odă vinului

                                  de Nelu Preda

Licoare fermecată, de zei lăsată nouă,
Dulceța-ți delicată ne gâdilă papila,
În rubinii culori sau chihlimbar ca rouă,
Aroma-ți prețioasă ne stimulează ”bila”.

Te-a-ncins toridul soare, când un ciorchin erai
Din primăvară-n toamnă, te-a copt și te-a-ndulcit
Sub teasc ai fost zdrobit apoi, (coșmar ce nu-l visai!)
Și-ai fermentat în butii largi - ușor, te-ai limpezit.

Ești rege la petreceri, nu ești doar băutură,
Pe menestreli la cântec, mai mult i-nsuflețești,
Balsamul pentru suflet – băută cu măsură,
Licoare destinată plăcerii omenești.

Inspiri deopotrivă poeții și chibiții,
Destinul tău e nobil /( parșiv când prisosești!)
Poți stimula talentul, în adâncimea nopții,
Sau poți în mreaja ta, pe om să-l înrobești.

De-aceea rubinie, tu bahică licoare,
O cupă cristalină cu trupul tău ridic,
Și-o sorb în cinstea ta – ești unică sub soare...
Și-această poezie, tot ție ți-o dedic!

Parodie după ”Festina lente” de Ionuț Caragea

      Festina lente                      Parodie
                              de Ionuț Caragea                                                           de Nelu Preda
Năucitoare clipe, poeme indecente                                        Năucitoare halbe, poeme suculente
aceasta este viața, un vis, festina lente                                 Aceasta este viața când bei, festina lente
calvarul cu cocoașă, copite de argint                                  Cămila cu cocoașă, copite de argint 
cu fiecare vorbă încerc să nu vă mint                                  Cu fiecare vorbă, încerc frumos să mint
cu fiecare scrâșnet un gând se domolește                           Cu fiecare scrâșnet un gând bolborosește
în fiecare faptă o moarte mă păzește                                   În fiecare șarjă o moarte mă pândește
aceasta este viața, un vis : memento mori                          Aceasta este piața, un risc : memento mori
adu-mi mereu aminte, pleca-vor călătorii                         Adu-mi mereu aminte, când pleacă negustorii
la margine de cale, doi oameni se iubesc                          La margine de cale, doi oameni se sfădesc
privindu-i cu tristețe și eu îmbătânesc                               Privindu-i cu tristețe, mă duc și-i dojenesc 
nu-mi place vinul ăsta cu gust de scorțișoară                   Nu-mi place vinul ăsta cu gust de apă chioară  
nu-mi place nici izbânda pe calea cea ușoară                  Nu-mi place nici izbânda pe calea rea, penală
aceasta este viața : de gustibus; nu-țí place?                   Aceasta este piața : de gustibus ; nu-ți place?
trăiește altă viață sub altă carapace !                               Găsește altă piață cu altfel de mijloace!
și crucea, ce e crucea și ce poteci arată?                          Carafa, ce-i carafa și ce poteci arată?
poteca spre vecie și cea spre niciodată?                           Poteca spre beție, spre o beție lată?
și corpul, care corp se va arde-n crematoriu                    Și corpul, care corp adoarme tranzitoriu
și lumea, care lume trăiește-n purgatoriu?                     Și lumea, care lume trăiește-ambulatoriu?
aceasta este lumea, un veni, vedi, vici                               Aceasta este piața, un veni, vedi, vici
o scurtă nebunie cu dragoste și vicii                                 Un mare amalgam de bunuri și servicii
tu scrie, lasă joaca, poeme indecente                               Tu scrie cât mai bahic, poeme suculente
aceasta este viața, un vis : festina lente                           Aceasta este viața când bei : festina lente.

Eu știu !

                             
   de Nelu Preda

Eu știu aroma dulce a castului sărut,
Ce mi l-ai dat în crâng pentru întâia oară,
Nu aș fi bănuit ce mult o să mă doară,
Căci pân la următorul, atâta a trecut.

Eu știu – iubirea-i mare și mulți o pizmuiesc,
E unică sub soare și noi la fel ca ea...
Visez îmbrățișarea-ți sub scânteieri de stea
Gingașă, pătimașă – de-aceea te iubesc.

Eu știu – vei fi a mea pentru întotdeauna
Chiar dacă câteodată îmi pare ireal,
Împărtășim știi bine același ideal,
Și ale noastre trupuri vor fi din două una.

Eu știu!...

Ploaie de toamnă

               de Nelu Preda

Din norii tulburi picurii se cern, pe-al codrului frunziș gălbui și tern,
De parcă timp-ar sta în loc etern, băltoace ici și colo se aștern.
Mi-e sufletul pustiu și dureros, de stat îmi intră os în os,
Iar timpul bancher nemilos, puțina sănătate mi-a și ros.
Stau la fereastră și mă uit afară, la ploaia deasă care curge sfară,
Văd trecătorii ce grăbiți coboară, apoi febrili umbrela-și desfășoară.
Văd maidanezii uzi și zgribuliți, de-atâtea toamne tot nu sunt căliți,
Nici nu mai latră aiuriți, doar schiaună ușor neauziți.
Stau vrăbiuțe pe sub streșini, sau pitulate după cetini,
Stau vulpile ascunse-n vizuini, nu mai au chef să plece la găini.
Toată natura-i ”înghețată”, de ploaia asta sincopată,
Beau un pahar de vișinată și termin poezia toată.
Mă culc s-adorm - sper să visez la tropice cum navighez,
Ploaia să n-o mai sesisez, doar samba să o exersez.

Tunel de flori

                    de Nelu Preda

Tunel de flori e viața când ești îndrăgostit,
Plutești ca păpădia pe aripi de zefir
Prezența ei alături te face fericit
Iar sufletu-ți scânteie de parc-ar fi safir.

Tunel de flori e-atunci când simți
Al dragostei sublim fior
Te poate scoate și din minți
Ne-mpărtășit de-i a tău dor.

Tunel de flori este iubirea
Dacă o lași să te-nconjoare
Să te-mplinească-i e menirea
Și străluci-vei ca un soare.

Femeia

                        de Nelu Preda
Iubită, adorată, soție, soră, mamă,
Sau fiică, nepoțică - tu ești un univers
Și-n lipsa ta, știi bine că totul se destramă
E-un sentiment ce nu pot, să-l reproduc în vers.

Ești jumătatea noastră la bine și la rău,
Suntem indestructibili când suntem împreună,
E unic sentimentul când sunt în jurul tău,
Când ne plimbăm alene și ne ținem de mână.

Ești mamă iubitoare și-atât de devotată
Nu pui geană pe geană în noapte alăptând,
Mă ierți cu ușurință dacă-ți greșesc vreodată,
Când plec de-abia aștept să te revăd curând.

Iubită drăgăstoasă, ești blândă căprioară
În brațele-ți gingașe aș sta o veșnicie,
De parcă aș iubi pentru întâia oară,
Iar dragostea ce-mi dai este o simfonie.

De mii de ani poeții îți dedicară versuri
Și tot n-au reușit să-ți zugrăvească firea,
Coloană vertebrală în aste universuri,
Femeie consecvent, tu îți găsești menirea!

Cântec de dor

                de Nelu Preda
Mi-e dor de tine și de mine,
Mi-e dor de nopțile-n pridvor
Când fiind alăturea știi bine,
Ne ostoiam ultimul dor.

Mi-e dor de zilele cu tine,
Mi-e dor de-a ta îmbrățișare;
E rău ?...sau poate că e bine
Să trec asemenea-ncercare.

Mi-e dor de florile de mac,
Mi-e dor să ți le dăruiesc -
Cu dorul nu știu ce să fac,
Mi-atât de greu, mărturisesc.

Mi-e dor îns-a rămas puțin,
Mi-e dor dar o să vin curând,
Iubirea-mi cupă de pelin
Tu s-o-ndulcești până la fund.

Mi-e dor!

Dragoste cu năbădăi

de Nelu Preda
Dragoste cu năbădăi, cine-ar fi crezut să fie
Între ea și doi flăcăi, ucenici de meserie.
Îi iubea pe amândoi, ce necaz pe capul ei,
Cum să ia unul din doi, c-amândoi sunt frumușei!
Se gândi - acum ce vrei ? ce mai, asta e brodeala...
Facem un menaj trei...și-ncheiară socoteala!
Toată lumea s-a crucit, căci s-a dovedit să fie,
Trioul prea fericit, fără nici o dușmănie.
Au făcut copii și casă, așa în devălmășie,
Un pluton lacom la masă, au hrănit cu dărnicie.
Peste ani și-aduc aminte, cum era în tinerețe,
Toți pe-o bancă stau cuminte, dând la trecători binețe.
Ca ei nu s-a pomenit, nicăieri în țara asta,
De-aceea v-am povestit, ca s-o auziți și pe-asta!

Neant

de Nelu Preda         
Visez cu ochii larg deschiși
Genuni în care mă cufund,
Sub floarea albă de caiși
Temerile să îmi ascund.

Sunt demon dar și demiurg,
În universu-mi de neant
Cu visele care se scurg,
Încet, halucinant.

Plutesc apoi prin zări celeste,
Cum noaptea numai le visam
Spre steua care nu mai este,
Să-mi licărească de la geam.

Văd galaxii și constelații,
Bengale focuri cosmice
Cu reciprocele relații
Cel mai adesea pudice.

Cobor abrupt, ies din neant,
Și văd orașul adormit;
Atunci ceasornicul galant
Îmi dăruiește-un țârâit.

A fost un vis, o nălucire
Cum deseori mi s-a-ntâmplat -
Neatul punea stăpânire
Ceasornicul iar m-a salvat!

Trandafirul

de Nelu Preda
Cu petalele-i gingașe poleite de culori,
Roșii, albe sau ciclame, e un rege între flori.
Ce miresme-nbătătoare răspândește-n jurul său!...
Aș tăia o floare însă, o să am păreri de rău!

Fost-a doar o nuielușă, un altoi cum i se spune
L-am plantat în primăvară, pe un rond spre soare-apune
Ocrotit, udat cu grijă, a crescut și-a-nmugurit,
A-nflorit și-acuma iată gâzele l-au năpădit...

Și albine și bondari, ahtiați după nectar
Vin și pleacă solitari, iară, iar și iar.
Însă toamna a sosit, florile s-au ofilit
Și măceșe-au răsărit și le-au înlocuit.

Iarna vine-apoi și ea, cu covorul său de nea
Ne-om vedea în primăvară când e cald afară.
Trandafir ești între flori simfonie de culori
Nici nu știu de câte ori, mi-ai adus fiori !

Versuri de cartier

                              de Nelu Preda
O studentă foarte cultă
A plecat ca să se plimbe
Gândurile să-și mai schimbe

După ce făcu un tur
Tanga i-a intrat în poală
Că era cam mototoală

Altă fată cam fudulă
La un birt în cap de masă
Mesteca mâncare-aleasă

O șhaorma cu pitoci
Cu garnitură de ceapă
De îți lasă gura apă

Cozonac și tărcălaci
Să mănânci și să te culci
Dup-așa mâncăruri dulci

Doi golani fără vreo treabă
Stau pe-un gard și-o iau la joacă
Cu-n zar timpul să-și petreacă

Doi bătrâni gălăgioși
Dovediți cam înțelepți
Pun nepoții să stea drepți

Maidanezii stau în prag
Doar mănâncă și și-o latră
Cartierul parcă-i șatră

Asta-i viața între blocuri
Masochistă pe alocuri
Drame și caraghiozlâcuri
Dandanale și buclucuri!

Orașul

de Nelu Preda
În zori de zi se primenește, cu-n val de ceață ce plutește
Și soarele-l ademenește, spre cerul care bleu zâmbește
Cu forfota ce se ițește, asemeni unui banc de pește.
Este orașul ce trăiește și tot mereu întinerește.
Pleacă tramvaie din depou și se deschide la metrou,
Iar furnicarul e din nou, al străzilor mottou.
Oameni grăbiți și zgribuliți, merg către job nefericiți
E zi de luni cum bine știți...nu-i bine să-i iriți!...
Școlari grăbiți și silitori, merg către școală zâmbitori
Știu c-or găsi pe-nvățători, mai îngăduitori.
Bunici cărunți și-ai lor nepoți, merg pe trotuar atenți la roți
Spre grădiniță - poți nu poți...căci nu-s nici ei roboți !
Ambuteiaje peste tot, șoferii simt că nu mai pot,
Se mișcă-o oră doar un cot...(mai bine-o iau înnot!)
În intersecții polițai, fluieră-ntr-una însă vai !...
E soare și nu poți să stai, din mâini mereu să dai !
E vremea prânzului frugal, dacă-l ratezi accidental
Poate părea ceva banal, dar e catastrofal!
De-abia când slujba s-a sfârșit, când străzile s-au liniștit
Te duci acasă cam spășit, mănânci ceva grăbit...
Ai un bilet la Național, spetacolu-i fenomenal
Râzi pentr-un an din cel normal, moralu-i colosal!
Faci o plimbare braț la braț, un cerșetor îți cere-un sfanț
I-l dai și-l pupă cu nesaț, și-l pune-apoi sub branț.
La o terasă poposești, o bere rece legumești,
Consortei ziua-i povestești...eroul ei tu ești !
Chemi un taxi, mergeți acasă, ea-n baie fiind, ieși pe terasă
Admiri orașul a ta casă, sub luna limpede sticloasă...
În depărtare o sirenă, un maidanez îi ține trenă,
Lătrând cu patimă la lună, (să fie euthanasia bună?!)
Îți faci un duș și-adormi profund, cu-a ta consoartă fund în fund
Visând c-ai să câștigi un pfund, la Bingo de-aur în curând !...

Luna

de Nelu Preda
Nopți  mirifice ne-aduce,
Luna-n cer care străluce
Ca o doamnă printre stele,
Purtând gândurile mele.
Tu crăiasă, Lună dragă
Îmi știi dragostea întreagă,
M-ai văzut în lungi plimbări
Pe a nopților cărări
Cu-a mea mândră drăgăstoasă
Subțirică și frumoasă.
A plecat de lângă mine,
Departe prin țări străine
Să-și cate norocu-n lume
Iar eu nu-i mai știu de nume.
Tu crăiaso, Lună dalbă
Spune-i că-i precum o salbă
Pentru mine, pentru noi,
Și să vină înapoi.
Dragostea să ne unească,
Copilașul să ne crească,
Iar când el va fi mai mare
Îl vom scoate la plimbare
Pe cărări de noapte bună,
Ca să-l vezi tu dragă Lună
Rodul dragostei cunună
Nășit sub un clar de Lună.

Noapte bună !...

Ajunge !

de Nelu Preda
Ajunge, nu vă săturați, cu câte guri oare mâncați?
Cu care fire existați, tumoare între frați!
Averi și case cu nesaț, agonisit-ați braț la braț,
Românul n-are bani de zaț și ghiorlăie din maț.
Sunteți rușine-ntre români, ca muncă, dați doar din plămâni,
Alunecoși și mari hapsâni, vă credeți drept stăpâni.
Salarii mari și pensii grase, diurne și mașini luxoase,
Noi stăm și tremurăm in case, in nopțile geroase.
Ambițioși și imorali, în muncă sunteți doar vocali,
Spirit de turmă de șacali, setoși dar cerebrali.
Ajunge, cât acest popor, să fie pradă lupilor
Ajunși o coadă de topor, de țără vânzător?
Ajunge, nu îi mai votați, la vot nu vă mai prezentați,
În bloc, uniți ca niște frați, de hoți voi să scăpați!...

Rulmenții

Au sfere din oțel forjat, fosforic și rectificat,
Și bucșe ce neapărat, sunt din oțel tratat.
Călite sunt și sferele, ce-și adâncesc misterele
Prin care tratamentele, la potențează zilele.
Sortate-apoi pân la micron, se asamblează unison
Și sunt gresate galanton, de-un utilaj în ton.
Apoi livrați, îi poți găsi, în tot ce-nseamnă-a meșteri,
De la modesta bormașină, la avion și la mașină,
Chiar și la trenul de pe șină, sau la combina prinsă-n tină.
Desigur i-ați recunoscut, minunea de neconceput,
Rulmenții ce au cunoscut, chiar gloria de la-nceput.
A minții omenești creație, prezenți în orice inovație,
Rulmenții au vocație, de-a fi super invenție!...

Toamna

de Nelu Preda
Frunzele-arămii ca salbă, codrului aduce toamna,
Se-ofilesc fire de nalbă, bruma-ncepe-a se-aduna.
Rândunele zgribulite, pleacă-n zbor spre calde zări,
De aproape însoțite, de mari cârduri de cocori.
Fructe dulci și aromate, învadează piețele,
Teascurile lucră toate, mustul umple pivnițele.
Și porumbul se culege, umple-acum hambarele,
Pare-se că prisosește, hrănind animalele.
Floarea soarelui e coaptă, duduie combinele,
Recoltând-o pentr-o soartă, ce ne-aduce binele.
Gospodine tacticoase, pregătesc conservele,
Pentru lunile geroase, multivitaminele.
Toată lumea-i ocupată, căci vacanța s-a sfârșit
Burnița cea sincopată, ne îndeamnă la iubit.
Toamnă dragă, al tău farmec, pe tărâmul boreal,
Este unic, e ca un cec,  alb spre visul ireal.

Bun venit Toamnă !...

Anost

de Nelu Preda
Anost e cerul plumburiu, cu norii triști plângându-și ploaia,
Anost e ceasul cel târziu, când somnul uită să mă ia.
Anost e totul împrejur, cad frunze moarte pe pământ,
Anost e fără înconjur, un vis c-aș fi cumva-n mormânt.

Anost e timpul care trece, prea iute, cât mi-a mai rămas?
Anost e picurul cel rece, ce-mi dă fior când fac popas.
Anost e prea puțin a spune, când ești trădat autumnal,
Anost e tot ce poți reține, când ai în spate un pumnal.

Anost e când nu poți deduce, crâmpeiele de plinătate,
Anost e dacă sunt caduce și nu le poți simți pe toate.
Anost e sentimentul care, te copleșește-acum tomnatic,
Anostă-i aparenta stare, ce-o poți abstrage sistematic!...

Curcubeu

                           
de Nelu Preda
Mi-s gândurile curcubeu, mă bucur dar mă și-ntristez,
Aproape ești atunci când eu, încerc să te imaginez.
Mă bucur fiindcă ne-am iubit, ca nimeni alți-n astă viață,
Dar totul s-a sfârșit subit, când tu ai dispărut ca-n ceață.

Te-am căutat, m-am întristat la gândul că m-ai părăsit,
Am fost atât de bulversat, că multe nopți nu am dormit...
Nu-nțelegeam cum poate tu, m-ai părăsit fără vreo vină,
Dar știu acum că sufletu,ți-a fost o pată de lumină.

Într-un târziu te-am regăsit, într-un spital luptând cu moartea
Adusă de-un nefericit, șofând băut pe zebră noaptea.
Mi-s gândurile curcubeu, mă bucur dar mă și-ntristez,
Nici nu mai știu dacă sunt eu, zi-noapte stau și te veghez.

Dar nu-i nimic prea mult acum, când ești fragilă și plăpândă,
Ți-aș da și sufletul oricum, ca lupta ta s-aibă izbândă.
Vom fi din nou că altă dată, inseparabili și uniți,
Iubito, fii te rog bărbată !...noi te iubim, tu să nu uiți!