Metamorfoze

Nori vineți, tulburi, dezolanți,

Purtați de vânturi reci, șfichiuitoare,

Răsfiră stropii reci și iritanți...

Pe clocotul din sufletu-mi ce doare.

Corbi zgribuliți își cată adăpost,

De-al viforului  șuier nemilos,

Eu contemplând acest peisaj anost...

Mă simt infim și fără de folos.

Copacii șuieră sub vânt,

În codru-i multă întristare,

Și crengi căzute la pământ...

Iar asta, iară mult mă doare.

Dar iată, crivățul turbat,

S-a potolit ca prin minune,

Prin negrii nori au irizat...

Raze de soare chiar spre mine !

Natura parc-a renăscut,

Se-aude ciripit de păsărele,

Tot pesimismul mi-a trecut...

Și-aștept cu stoicism și-alte belele !

           de Nelu Preda