Poeziile Mele - Nelu Preda

                                   de Nelu Preda Iubito, azi ne-am întâlnit, după un veac de zile, Și cu nesaț am țintuit, a tale negre pupile!... Iar fața ta ca neaua dalbă, cu ten desăvârșit, Era precum o salbă, ce sfinții au croit!... Și păru-ți pana corbului, cădea pe umeri-ți de nea, Că și-n duminica orbului, l-aș fi zărit lucind ca stea!... Gurița-ți dulce, susurând, a graiului vrăjită slovă, Cu buze roșii tremurând, de a emoțiilor supernovă!... Iar sâni-ți mere pârguite, mi-atrag privirile vrăjite, Cu ochi-i mângâi pe fugite, ca să nu par ca mai ‘nainte, Vr ăjit și fără de speranță, în nemiloasa ta instanță, Ce deseori mi-a dat vacanță, indiferent de-a mea petență!... Tors svelt de balerină și picioare lungi  lascive, Ce-adesea mă determină, a căuta motive, Să stau prin preajma ta, să fiu, precum un guguștiuc, Ce caută perechea sa, sanchiu și cam năuc!....

                          de Nelu Preda Dumnezeu și Petru sfânt, coborât-au pe pământ, Să se plimbe mai curând, printre-aceia care sunt, Duși la muncă câmpului, sus pe coama dealului. Pe marginea drumului, un grup de femei sui, Și la seceră porniră, între ele-o mândră Chiră, Harnică e de te miră, Petre stă tăcut și-aciră, Domne sfinte mare, ce mai mândră floare... Da Petre, se pare, că este o boare, Frumusețe are, harnică-i sub soare... Mai merg de-on pogon și văd sub un pom, Un flăcău zdrahon, tolănit - neom... Creanga de tarhon, mesteca în somn. Doamne, ce fălos și ce puturos, zise Petru jos... Ar fi de folos, să stăm sub umbros, copac rămuros, Să ne răcorim și-apoi să pornim, să hălăduim !... Stau se odihnesc, și apoi pornesc, iar călătoresc, Iată că-ntâlnesc, un flăcău domnesc, cum nu se ițesc, Prea mulți pe meleag, ce cosea cu drag, la trifoi șirag !... Doamne ce cu drag, c...

                                        de Nelu Preda Fără noimă scriu la versuri, aplecat pe tastatură, Ca și cum cu-a mele eresuri, aș schimba vreo picătură, Din a lumii dezlânată, disperată zbatere, Din absurdul ce îndată, întâmpină o cerere, De-ajutor, de-ngăduință, pentru-aproapele-n necaz, Li se pare biruință, ca de el să facă haz... Fără noimă scriu la versuri, cugetând la nemurirea, Vorbelor ce scriu în râuri, fără să găsesc menirea, Sau măcar câteva rânduri, să găsească și ecou, Tot nu aș mai sta pe gânduri, dacă nu greșesc din nou!... Asta-i soarta de poet, scrie rime pentru stele, Neștiut e și discret, fără faimă și bezele... Precum ”starul” manelist, adulat de semidocți, Sau de Ponta cel vestit, aclamat de ”patrioți”!... De-asta stau acum și scriu, pentru mine, pentru tine, Poate că într-u...