Poeziile Mele - Nelu Preda

Melancolie, dulce agonie, tu mă cuprinzi în brațele-ți ades... Tu poți să fii o simfonie, sau un vacarm de ne-nțeles. Rememorez adesea timpul, când fericit copil eram, Și-mi amintesc cum băteam câmpul, cărările ce le știam, Din codrul verde, drag prieten, cu alți copii le străbăteam. Îmi amintesc azi vag căsuța, în care am copilărit, Pe mama-n prag, dar și măsuța, pe care scrisu-am buchisit. Văd școala și apoi liceul, cu dascălii și-ai mei colegi, Fiorul dragostei întâiul, ce cauți să îl înțelegi. Revăd trecuta tinerețe, cu nebunii și împliniri, Ce-au avut rostul să mă-nvețe, valoarea sincerei iubiri. Cu tâmplele-argintii, știu bine, valoarea ei neprețuită, De-aceea cea de lângă mine, va fi mereu, mereu iubită. Melancolie, dulce agonie, mă rup acum din mreaja ta, Mi-ai dat clipe de reverie,  de-aceea nu te pot uita.

                                  de Nelu Preda Licoare fermecată, de zei lăsată nouă, Dulceța-ți delicată ne gâdilă papila, În rubinii culori sau chihlimbar ca rouă, Aroma-ți prețioasă ne stimulează ”bila”. Te-a-ncins toridul soare, când un ciorchin erai Din primăvară-n toamnă, te-a copt și te-a-ndulcit Sub teasc ai fost zdrobit apoi, (coșmar ce nu-l visai!) Și-ai fermentat în butii largi - ușor, te-ai limpezit. Ești rege la petreceri, nu ești doar băutură, Pe menestreli la cântec, mai mult ‘ i-nsuflețești, Balsamul pentru suflet – băută cu măsură, Licoare destinată plăcerii omenești. Inspiri deopotrivă poeții și chibiții, Destinul tău e nobil /( parșiv când prisosești!) Poți stimula talentul, în adâncimea nopții, Sau poți în mreaja ta, pe om să-l înrobești. De-aceea rubinie, tu bahică licoare, O cupă cristalină cu trupul tău ridic, Și-o sorb în cinstea...

      Festina lente                      Parodie                               de Ionuț Caragea                                                           de Nelu Preda Năucitoare clipe, poeme indecente                                        Năucitoare halbe, poeme suculente aceasta este viața, un vis, festina lente          ...

                                 de Nelu Preda Eu știu aroma dulce a castului sărut, Ce mi l-ai dat în crâng pentru întâia oară, Nu aș fi bănuit ce mult o să mă doară, Căci pân ’ la următorul, atâta a trecut. Eu știu – iubirea-i mare și mulți o pizmuiesc, E unică sub soare și noi la fel ca ea... Visez îmbrățișarea-ți sub scânteieri de stea Gingașă, pătimașă – de-aceea te iubesc. Eu știu – vei fi a mea pentru întotdeauna Chiar dacă câteodată îmi pare ireal, Împărtășim știi bine același ideal, Și ale noastre trupuri vor fi din două una. Eu știu!...

               de Nelu Preda Din norii tulburi picurii se cern, pe-al codrului frunziș gălbui și tern, De parcă timp-ar sta în loc etern, băltoace ici și colo se aștern. Mi-e sufletul pustiu și dureros, de stat îmi intră os în os, Iar timpul bancher nemilos, puțina sănătate mi-a și ros. Stau la fereastră și mă uit afară, la ploaia deasă care curge sfară, Văd trecătorii ce grăbiți coboară, apoi febrili umbrela-și desfășoară. Văd maidanezii uzi și zgribuliți, de-atâtea toamne tot nu sunt căliți, Nici nu mai latră aiuriți, doar schiaună ușor neauziți. Stau vrăbiuțe pe sub streșini, sau pitulate după cetini, Stau vulpile ascunse-n vizuini, nu mai au chef să plece la găini. Toată natura-i ”înghețată”, de ploaia asta sincopată, Beau un pahar de vișinată și termin poezia toată. Mă culc s-adorm - sper să visez la tropice cum navighez, Ploaia să n-o mai sesisez, doar samba să o exersez.

                    de Nelu Preda Tunel de flori e viața când ești îndrăgostit, Plutești ca păpădia pe aripi de zefir Prezența ei alături te face fericit Iar sufletu-ți scânteie de parc-ar fi safir. Tunel de flori e-atunci când simți Al dragostei sublim fior Te poate scoate și din minți Ne-mpărtășit de-i a tău dor. Tunel de flori este iubirea Dacă o lași să te-nconjoare Să te-mplinească-i e menirea Și străluci-vei ca un soare.

Iubită, adorată, soție, soră, mamă, Sau fiică, nepoțică - tu ești un univers Și-n lipsa ta, știi bine că totul se destramă E-un sentiment ce nu pot, să-l reproduc în vers. Ești jumătatea noastră la bine și la rău, Suntem indestructibili când suntem împreună, E unic sentimentul când sunt în jurul tău, Când ne plimbăm alene și ne ținem de mână. Ești mamă iubitoare și-atât de devotată Nu pui geană pe geană în noapte alăptând, Mă ierți cu ușurință dacă-ți greșesc vreodată, Când plec de-abia aștept să te revăd curând. Iubită drăgăstoasă, ești blândă căprioară În brațele-ți gingașe aș sta o veșnicie, De parcă aș iubi pentru întâia oară, Iar dragostea ce-mi dai este o simfonie. De mii de ani poeții îți dedicară versuri Și tot n-au reușit să-ți zugrăvească firea, Coloană vertebrală în aste universuri, Femeie consecvent, tu îți găsești menirea!

                 de Nelu Preda Mi-e dor de tine și de mine, Mi-e dor de nopțile-n pridvor Când fiind alăturea știi bine, Ne ostoiam ultimul dor. Mi-e dor de zilele cu tine, Mi-e dor de-a ta îmbrățișare; E rău ?...sau poate că e bine Să trec asemenea-ncercare. Mi-e dor de florile de mac, Mi-e dor să ți le dăruiesc - Cu dorul nu știu ce să fac, Mi-atât de greu, mărturisesc. Mi-e dor îns-a rămas puțin, Mi-e dor dar o să vin curând, Iubirea-mi cupă de pelin Tu s-o-ndulcești până la fund. Mi-e dor!

de Nelu Preda           Visez cu ochii larg deschiși Genuni în care mă cufund, Sub floarea albă de caiși Temerile să îmi ascund. Sunt demon dar și demiurg, În universu-mi de neant Cu visele care se scurg, Încet, halucinant. Plutesc apoi prin zări celeste, Cum noaptea numai le visam Spre steua care nu mai este, Să-mi licărească de la geam. Văd galaxii și constelații, Bengale focuri cosmice Cu reciprocele relații Cel mai adesea pudice. Cobor abrupt, ies din neant, Și văd orașul adormit; Atunci ceasornicul galant Îmi dăruiește-un țârâit. A fost un vis, o nălucire Cum deseori mi s-a-ntâmplat - Neatul punea stăpânire Ceasornicul iar m-a salvat!

de Nelu Preda Cu petalele-i gingașe poleite de culori, Roșii, albe sau ciclame, e un rege între flori. Ce miresme-nbătătoare răspândește-n jurul său!... Aș tăia o floare însă, o să am păreri de rău! Fost-a doar o nuielușă, un altoi cum i se spune L-am plantat în primăvară, pe un rond spre soare-apune Ocrotit, udat cu grijă, a crescut și-a-nmugurit, A-nflorit și-acuma iată gâzele l-au năpădit... Și albine și bondari, ahtiați după nectar Vin și pleacă solitari, iară, iar și iar. Însă toamna a sosit, florile s-au ofilit Și măceșe-au răsărit și le-au înlocuit. Iarna vine-apoi și ea, cu covorul său de nea Ne-om vedea în primăvară când e cald afară. Trandafir ești între flori simfonie de culori Nici nu știu de câte ori, mi-ai adus fiori !

                              de Nelu Preda O studentă foarte cultă A plecat ca să se plimbe Gândurile să-și mai schimbe După ce făcu un tur Tanga i-a intrat în poală Că era cam mototoală Altă fată cam fudulă La un birt în cap de masă Mesteca mâncare-aleasă O șhaorma cu pitoci Cu garnitură de ceapă De îți lasă gura apă Cozonac și tărcălaci Să mănânci și să te culci Dup-așa mâncăruri dulci Doi golani fără vreo treabă Stau pe-un gard și-o iau la joacă Cu-n zar timpul să-și petreacă Doi bătrâni gălăgioși Dovediți cam înțelepți Pun nepoții să stea drepți Maidanezii stau în prag Doar mănâncă și și-o latră Cartierul parcă-i șatră Asta-i viața între blocuri Masochistă pe alocuri Drame și caraghiozlâcuri Dandanale și buclucuri!

de Nelu Preda În zori de zi se primenește, cu-n val de ceață ce plutește Și soarele-l ademenește, spre cerul care bleu zâmbește Cu forfota ce se ițește, asemeni unui banc de pește. Este orașul ce trăiește și tot mereu întinerește. Pleacă tramvaie din depou și se deschide la metrou, Iar furnicarul e din nou, al străzilor mottou. Oameni grăbiți și zgribuliți, merg către job nefericiți E zi de luni cum bine știți...nu-i bine să-i iriți!... Școlari grăbiți și silitori, merg către școală zâmbitori Știu c-or găsi pe-nvățători, mai îngăduitori. Bunici cărunți și-ai lor nepoți, merg pe trotuar atenți la roți Spre grădiniță - poți nu poți...căci nu-s nici ei roboți ! Ambuteiaje peste tot, șoferii simt că nu mai pot, Se mișcă-o oră doar un cot...(mai bine-o iau înnot!) În intersecții polițai, fluieră-ntr-una însă vai !... E soare și nu poți să stai, din mâini mereu să dai ! E vremea prânzului frugal, dacă-l ratezi accidental Poate părea ceva banal, dar e cat...

de Nelu Preda Nopți  mirifice ne-aduce, Luna-n cer care străluce Ca o doamnă printre stele, Purtând gândurile mele. Tu crăiasă, Lună dragă Îmi știi dragostea întreagă, M-ai văzut în lungi plimbări Pe a nopților cărări Cu-a mea mândră drăgăstoasă Subțirică și frumoasă. A plecat de lângă mine, Departe prin țări străine Să-și cate norocu-n lume Iar eu nu-i mai știu de nume. Tu crăiaso, Lună dalbă Spune-i că-i precum o salbă Pentru mine, pentru noi, Și să vină înapoi. Dragostea să ne unească, Copilașul să ne crească, Iar când el va fi mai mare Îl vom scoate la plimbare Pe cărări de noapte bună, Ca să-l vezi tu dragă Lună Rodul dragostei cunună Nășit sub un clar de Lună. Noapte bună !...

de Nelu Preda Ajunge, nu vă săturați, cu câte guri oare mâncați? Cu care fire existați, tumoare între frați! Averi și case cu nesaț, agonisit-ați braț la braț, Românul n-are bani de zaț și ghiorlăie din maț. Sunteți rușine-ntre români, ca muncă, dați doar din plămâni, Alunecoși și mari hapsâni, vă credeți drept stăpâni. Salarii mari și pensii grase, diurne și mașini luxoase, Noi stăm și tremurăm in case, in nopțile geroase. Ambițioși și imorali, în muncă sunteți doar vocali, Spirit de turmă de șacali, setoși dar cerebrali. Ajunge, cât acest popor, să fie pradă lupilor Ajunși o coadă de topor, de țără vânzător? Ajunge, nu îi mai votați, la vot nu vă mai prezentați, În bloc, uniți ca niște frați, de hoți voi să scăpați!...

Au sfere din oțel forjat, fosforic și rectificat, Și bucșe ce neapărat, sunt din oțel tratat. Călite sunt și sferele, ce-și adâncesc misterele Prin care tratamentele, la potențează zilele. Sortate-apoi pân ’ la micron, se asamblează unison Și sunt gresate galanton, de-un utilaj în ton. Apoi livrați, îi poți găsi, în tot ce-nseamnă-a meșteri, De la modesta bormașină, la avion și la mașină, Chiar și la trenul de pe șină, sau la combina prinsă-n tină. Desigur i-ați recunoscut, minunea de neconceput, Rulmenții ce au cunoscut, chiar gloria de la-nceput. A minții omenești creație, prezenți în orice inovație, Rulmenții au vocație, de-a fi super invenție!...

de Nelu Preda Frunzele-arămii ca salbă, codrului aduce toamna, Se-ofilesc fire de nalbă, bruma-ncepe-a se-aduna. Rândunele zgribulite, pleacă-n zbor spre calde zări, De aproape însoțite, de mari cârduri de cocori. Fructe dulci și aromate, învadează piețele, Teascurile lucră toate, mustul umple pivnițele. Și porumbul se culege, umple-acum hambarele, Pare-se că prisosește, hrănind animalele. Floarea soarelui e coaptă, duduie combinele, Recoltând-o pentr-o soartă, ce ne-aduce binele. Gospodine tacticoase, pregătesc conservele, Pentru lunile geroase, multivitaminele. Toată lumea-i ocupată, căci vacanța s-a sfârșit Burnița cea sincopată, ne îndeamnă la iubit. Toamnă dragă, al tău farmec, pe tărâmul boreal, Este unic, e ca un cec,  alb spre visul ireal. Bun venit Toamnă !...

de Nelu Preda Anost e cerul plumburiu, cu norii triști plângându-și ploaia, Anost e ceasul cel târziu, când somnul uită să mă ia. Anost e totul împrejur, cad frunze moarte pe pământ, Anost e fără înconjur, un vis c-aș fi cumva-n mormânt. Anost e timpul care trece, prea iute, cât mi-a mai rămas? Anost e picurul cel rece, ce-mi dă fior când fac popas. Anost e prea puțin a spune, când ești trădat autumnal, Anost e tot ce poți reține, când ai în spate un pumnal. Anost e când nu poți deduce, crâmpeiele de plinătate, Anost e dacă sunt caduce și nu le poți simți pe toate. Anost e sentimentul care, te copleșește-acum tomnatic, Anostă-i aparenta stare, ce-o poți abstrage sistematic!...

                            de Nelu Preda Mi-s gândurile curcubeu, mă bucur dar mă și-ntristez, Aproape ești atunci când eu, încerc să te imaginez. Mă bucur fiindcă ne-am iubit, ca nimeni alți-n astă viață, Dar totul s-a sfârșit subit, când tu ai dispărut ca-n ceață. Te-am căutat, m-am întristat la gândul că m-ai părăsit, Am fost atât de bulversat, că multe nopți nu am dormit... Nu-nțelegeam cum poate tu, m-ai părăsit fără vreo vină, Dar știu acum că sufletu ’ ,ți-a fost o pată de lumină. Într-un târziu te-am regăsit, într-un spital luptând cu moartea Adusă de-un nefericit, șofând băut pe zebră noaptea. Mi-s gândurile curcubeu, mă bucur dar mă și-ntristez, Nici nu mai știu dacă sunt eu, zi-noapte stau și te veghez. Dar nu-i nimic prea mult acum, când ești fragilă și plăpândă, Ți-aș da și sufletul oricum, ca lupta ta s-aibă izbândă. Vom fi din nou că altă dată, inseparabili și u...