Poezia

              de Nelu Preda

Poezia e sufletul poetului

Ce mângâie hârtia cu șoapte de dor,

Rostite cu vârful penelului

În versuri ce poate-l fac nemuritor.

 

Poezia este ca vântul

Care suflă în corabia sufletului,

Tălmăcindu-i cuvântul

Ce devine asemenea leacului.

Poezia e dulce ca mierea,

Sau amară ca fierea uneori;

Ea mângâie durerea,

Sau îți alungă somnul până-n zori.

Poezia e ca o fecioară

Care se lasă curtată de poet,

Cu gândul ca să o ceară

Alene să danseze-un menuet.

Poezia, da, ea poezia,

Hrănește spiritul și trupul

Precum pe zei ambrozia,

Și te determină să-ai scrupul.