Sunt vremurile de pe urmă și Dumnezeu s-a săturat – Ne comportăm precum o turmă, păstor având pe Nosferat, Iisus e doar o nălucire în mintea celor credincioși, Dacă plătim o pomenire, suntem curați și merituoși. Ne facem cruci pe la răspântii și-n fața ziselor icoane, Nu facem bine, batem câmpii, cu ROLEX-uri de milioane – În casa noastră, rugăciunea, care s-ar cuveni ținută, În taină, cu închinăciunea, a început a fi urâtă. Ioan cel Mare, Teologul, ne spune în Apocalipsă, Tot vălmășagul ce e-n pragul Bisericii – flacăra-i stinsă Și Fiara pune stăpânire, pe oameni, Lume și Pământ, Iar vaccinarea, spre uimire, ne bagă iute în mormânt Și păcătoși, cu semnul Fiarei, pe braț, pe mână sau în duh, Vor resimți adâncul ghiarei, pe sol în aer sau văzduh, Căci boli uitate peste vremuri, vor exploda spre chinul lor, În corpul-Templu, plin de ”ierburi”și scălâmbat de dumnealor! Necazul mare stă la ușă, va exploda în vaccinați, Co...
Când seva stă să izbucnească
Foarte frumoase versuri !
RăspundețiȘtergereFoarte frumoase versuri, pe mine m-au atins şi m-au inspirat...
RăspundețiȘtergereO zi cât mai frumoasă drag prieten, o zi cu soare şi gânduri călătoare!
Mulțumesc asemenea prietene! Mă bucur că te-au inspirat!
ȘtergereFrumoase versuri si optimiste! :)
RăspundețiȘtergereMulțumesc, Cristi!
ȘtergereFrumos mesajul versurilor tale, Nelu. Aşa ar trebui, să păstrăm primăvara în suflet toată viaţa şi de aici, tot alaiul de sentimente frumoase. Felicitări pentru poezia.
RăspundețiȘtergereMulțumesc frumos, Tina!
Ștergere