Poeziile Mele - Nelu Preda

   Dragi prieteni, am plăcerea să vă anunț apariția primului meu volum de versuri ”Poeme pentru tine”, sub egida Editurii ”Izvorul cuvântului”. Doritorii îl pot procura prin comandă la  mobil: 0729965207 sau la adresa de e-mail preda.nelu2@yahoo.com. Lectură plăcută!

Timp nebun, unde zbori așa iute cu mine Laolaltă prin vremuri și simțiri reci, străine? Stai ușor, domolește-ți curgerea cea nebună, Lasă-mi timp să mai merg cu iubita de mână ; Fii blajin, dă-mi răgaz să mai scriu un poem, Despre-a noastră plimbare, de-al iubirii blestem Ce răceala  absurdă a adus între noi Și în suflet durere ne-a turnat – suntem goi. Am ajuns doi străini – cât de mult ne-am iubit ! Timp nebun, numai tu soarta ne-ai urgisit Și din trupul ce-am fost – astăzi doi singurateci, Despărțiți, suferim precum caii zănateci Ce-au scăpat dintr-un țarc – al iubirii ocol, Și se-nvârt lângă dânsul făr’ să aibă potol ; Libertatea e grea fără gram de iubire... Timp nebun, poți să-mi legi dreptul la fericire! Adu-mi draga-napoi, cu iubirea ei caldă, Să mă-mbăt de amor care sufletu-mi scaldă – Să fim iar amândoi doar un cuget și-un trup Simțământul iubirii să-mi dea har să erup!

Mi-e inima cuprinsă de amoc, Să bată-n liniște nu vrea de loc – Dar o tratez constant cu poezie, Iar liniștea-i adâncă și târzie. Mi-e inima cuprinsă de tristețe, Și mă gândesc ades la tinerețe Când colindam fără vreo apăsare – Acum nu-i mădular care nu doare . Noroc, fiindcă versul îmi alină Durerea ; ziua mi-este lină Și pot cu-atâta vis și fantezie Să evadez total în poezie. Mi-e inima cuprinsă de amoc Dar pot să spun că este un noroc, Fiindcă toată frământarea sa, Îmi dă idei și iată pot pansa A sufletelor aspră, grea robie, Cu evadarea într-o poezie Care să facă cugetul ușor Și după asta simt c-aproape zbor!

Să vină primăvara, răsară ghiocei! M-am săturat de ger și recea promoroacă, De vifor și ninsoare cum e de obicei În iarna mohorâtă și rece și posacă. Să vină primăvara, mai iute cu alai De păsări călătoare în crânguri ciripind, Cu crudul verde-al ierbii ce-o apărea pe plai Și cuiburile pline de rațele clocind. Să vină primăvara, cu soare strălucind Și parcurile pline de-ndrăgostiți la braț, Cu ziua mult mai lungă și ore răsucind, În orologiul vieții tot timpul să-l înhaț. Să vină primăvara, acum, nu mai târziu, Căci nu mai am răbdare cu iarna asta surdă – Vorbesc și-i spun atâtea din toate ce le știu, Doar, doar, s-o îndura să plece cu-a ei ciurdă. Să vină primăvara, îi dau un ultimatum Acestei ierni urâte ce nu vrea să mai plece, Și o blestem să-i sece puterile, și-acum, Plecând să ne-ocolească, să nu mai fie rece!