Mi-e inima...

Mi-e inima cuprinsă de amoc,

Să bată-n liniște nu vrea de loc –

Dar o tratez constant cu poezie,

Iar liniștea-i adâncă și târzie.

Mi-e inima cuprinsă de tristețe,

Și mă gândesc ades la tinerețe

Când colindam fără vreo apăsare –

Acum nu-i mădular care nu doare.

Noroc, fiindcă versul îmi alină

Durerea; ziua mi-este lină

Și pot cu-atâta vis și fantezie

Să evadez total în poezie.

Mi-e inima cuprinsă de amoc

Dar pot să spun că este un noroc,

Fiindcă toată frământarea sa,

Îmi dă idei și iată pot pansa

A sufletelor aspră, grea robie,

Cu evadarea într-o poezie

Care să facă cugetul ușor

Și după asta simt c-aproape zbor!