Să vină primăvara...
Să vină primăvara, răsară ghiocei!
M-am săturat de ger și recea promoroacă,
În iarna mohorâtă și rece și posacă.
Să vină primăvara, mai iute cu alai
De păsări călătoare în crânguri ciripind,
Cu crudul verde-al ierbii ce-o apărea pe plai
Și cuiburile pline de rațele clocind.
Să vină primăvara, cu soare strălucind
Și parcurile pline de-ndrăgostiți la braț,
Cu ziua mult mai lungă și ore răsucind,
În orologiul vieții tot timpul să-l înhaț.
Să vină primăvara, acum, nu mai târziu,
Căci nu mai am răbdare cu iarna asta surdă –
Vorbesc și-i spun atâtea din toate ce le știu,
Doar, doar, s-o îndura să plece cu-a ei ciurdă.
Să vină primăvara, îi dau un ultimatum
Acestei ierni urâte ce nu vrea să mai plece,
Și o blestem să-i sece puterile, și-acum,
Plecând să ne-ocolească, să nu mai fie rece!
Sper, ca versurile tale să o înduplece să vină mai repede. Convingătoare și frumoasă poezia ta, Nelu.
RăspundețiȘtergereMulțumesc, Tina!
ȘtergereVine, vine, inca un pic. :)
RăspundețiȘtergereSigur că da, Cristi!
Ștergere