”Mă-mbăt ades...” parodie după ”Din mine mușcă marea” de Camelia Ardelean
Din mine mușcă marea... Mă-mbăt ades…
de Camelia Ardelean
de Nelu Preda
Din mine mușcă marea de
luceferi, Mă-mbăt ades până ce
văd luceferi,
Pe țărm de vise îmi
înalț catarge, Chiar
dacă sunt doar becuri pe catarge,
Sunt goeletă printre
aștri teferi
Mi-s ochii încețați chiar dacă-s teferi –
(Resuscitați sub vidul
ce se sparge). C-o
sticlă-arunc și într-un zid se sparge.
E-o mare gri, câteodată
roză,
Nu pot să spun că viața mea e roză,
Ce-și cântă partitura anacronic, Să
nu consum alcool e anacronic,
Cu izbucniri în tacturi,
de „mimoză“,
Dar întâlnesc adesea vreo mimoză –
Și-amărăciunea izolată
fonic. Scandalizată, se exprimă
fonic.
Lângă carenă, caii săi
albaștri,
Păcat că-i blondă și-are ochi albaștri,
Trecuți adesea prin
anamorfoze, În ochii mei
cuprinși de-anamorfoze
Și-au agățat nechezul în
pilaștri, Îi
văd picioarele ca doi pilaștri,
Făcând cu norii iarăși
simbioze.
Uniți de sâni în strânse simbioze.
Din mine mușcă valul de
poeme,
Chiar beat, aș vrea ca să-i dedic poeme,
Cu pofta unui condamnat
la moarte,
Dar mâinile se mișcă parcă-s moarte
Îmi cântă pescărușii în
foneme, Și-am ingăimat doar
câteva foneme –
Mi-e
nemurirea o himeră-aparte...
Sărmana, doar de-atâta are parte…
Felicitări, Nelu!
RăspundețiȘtergereMerci, Adinucă!
Ștergere