Dimineața

Dimineața, simt că viața îmi pulsează-alert în vene,

Liniștit mă duc și piața o parcurg hai-hui, alene –

Cumpăr fructe și legume, tot ce e mai bun, gustos

Și sunt pus numai pe glume, c-așa-s eu năbădăios!

Savurez din plin cafeaua c-o țigară canceroasă,

Și fiindcă-i făcui safteaua, precupeața nu mă lasă,

Și îmi dă ca bonus încă un mănunchi de pătrunjel –

Cu voința ei de stâncă...dar eu ce să fac cu el?!

Îl pun liniștit în traistă, și-mi continui lent plimbarea,

Doamne tu cu-această castă, ai umplut piața și zarea!

Toți vând în această țară, prea puțini mai și produc –

Cum scăpăm de-această tară?...cum scăpăm de-acest bucluc?!

Dacă zorii dimineții ar aduce-acum un Sfânt,

Să conducă cursul vieții și-astă țară pe Pământ,

Să adune paraziții, hoții, zbirii, speculanții,

Toți corupții și bandiții, toți călăii ăstei nații,

Aș simți că dimineața e o binecuvântare,

Noi am savura viața, de la mic și pân’ la mare,

Piața-ar fi mereu bogată în țăranii muncitori,

Viața-ar fi echilibrată și nu ne-ar mai da fiori!