Gelozia

Iubita mea-i tare focoasă, însă de-a pururea geloasă,

M-ar vrea al ei, numai în casă, de dau binețe-a sa angoasă,

Se manifestă violentă, cu-njurături – tare-i prezentă

Pe la capitolul scursuri, când ea devine eminentă...

Ce să-i mai fac?! E persistentă, afirmă dragostea-i măreață,

Cu-njurături, parcă-i dementă, în zori de zi, de dimineață!

Decât asemenea iubire, sincer, prefer o despărțire,

Decentă, fără păruire, deci draga mea, îți dau de știre,

Că te blochez pe Skype, Facebook, căci n-am menirea să educ,

Al tău impuls de eunuc, geloasă, și pe-un pui de cuc,

În mână dacă-l iau și mângâi, ai fost tu dragostea din-ntâi,

Dar, îmi ajunge, serios, complexul tău de om gelos,

Și nu-mi mai trebuie iubirea, ce știe numai mărginirea,

Și îngrădirea, și furia!...Ajunge, asta-i  poezia!