Te iubesc!
Te iubesc cu-acea candoare, sinceră-adolescentină, Cum și tu mi-arăți fervoare – ca o floare din grădină Înflorești când de iubire îți vorbesc, doar te ador – Știu că nu e amăgire, sufletul mi-e-așa ușor Și te văd în toate cele, aer, apă, cer și nori, Înger în visele mele, însă îmi dispari în zori Ca s-apari pe la amiază, pe cărare printre brazi, Când te văd, trupu-mi vibrează și te vreau cu mine azi. Te iubesc cu nerăbdarea de-a te ști mereu cu mine, Ca tine cât este zarea, nu e alta, și-o știi bine, Simt cum dragostea curată se așterne între noi, Precum ziua luminată, cu mult soare, dar și ploi Care vin să dea belșugul câmpului de-un verde crud, Căci pe unde-a trecut plugul, umblă sufletul zălud – Umblă să te întâlnească și apari dinspre zăvoi Ca să îți reamintească vâlvătaia dintre noi. Te iubesc precum deșertul, râul cel învolburat Care-l udă, stingând focul, soarelui înflăcărat, Aducând pe mal verdeața – sufletul cel răcorit În ni...