MI-E DOR DE TINE, MAMA MEA, IUBITĂ!!!...

              În memoria iubitei mele mame, Ioana Preda (Oița)

Mi-e dor de tine, mama  mea iubită, doar amintirea-ți luminoasă mi-a rămas,

Doamne-ai murit așa de chinuită, te-ai stins de foame și de sete, fără glas –

Te-au lichidat călăii ca turbații, droguri, perfuzii, foame, sete și tortură –

Iar scelerații și-atăzi în halate, se scaldă-n bani, sadism și-atâta incultură!!!...

 

Te-am internat de inimă bolnavă, apoi mi-au spus c-ai „apă la plămâni”,

Dar „Puncția” s-a dovedit otravă, tu cancer dezvoltând în săptămâni,

Dar culmea, între pleură și coaste, în „puncțiile” ce n-au scos strop de „apă”,

Mă-ntreb, au fost investigații proaste, sau doar „se-află-n lucru”, și-uite, scapă!!!...

 

Apoi te-am îngrijit și ți-a fost bine, de două ori , eu viața ți-am salvat,

Atuncea când din medicație, știi bine, aproape pulsul, indolenții ți-au stopat –

Dar obosit de veghe, zi și noapte, neștiind, am apelat la lagărul sordid,

Secția Paliative din Târgoviște, unde sunt fapte doar de fraticid,

 

Te-au declat ca moartă în registre, să-ți fure rândul de la internare,

Apoi, s-au răzbunat ca niște triste, figuri ce se închină către fiare,

Fiindcă-am făcut la Minister memoriu, și-a doua zi – la poartă, ambulanța,

S-a înființat, forțată-n peremptoriu – a morții tale, asta-i circumstanța!!!...

 

Ai fost maiestră-n toate câte cele, totul făceai doar la superlativ,

Cu numai două clase, și-alea rele, orfană de război, straniu motiv,

Să ai parte numai de muncă, muncă, la unchi și la bunici și la servici,

Iar asta, mai nimic să nu-ți aducă, foloase, ci doar nor de inamici!!!...

 

De-o frumusețe-aproape orbitoare și o pricepere în tot și-n toate,

Cred, toată România Muncitoare, de la oraș și chiar și de la sate,

Ar trebui să-ți știe azi povestea, și-am să o scriu de zile-oi mai avea,

Și sigur are să se ducă vestea, ce minunată-a fost mămica mea!!!...

 

Azi îți aduc în dar o floare roză, la cruce, de zambilă - că-ți plăceau,

Sau poate doar un fir albă de tuberoză, iar criminalilor, le spun pe șleau:

În Lume s-aveți parte doar de aur, de bani, mașini de lux și  multe vile,

Dar Dumnezeu cum este el de Faur, vă va considera doar niște sile!!!...

 

În Fund de Iad, vă va trimite sigur, marea mizerie de suflete ce-aveți,

În fața voastră stau cu pieptul singur, în viață sunteți doar niște sticleți –

Niște năluci, producători de jafuri, de crime și mătreață, c-altceva,

Voi sigur n-ați creat – perdafuri, ce nu-și găsesc sfârșit altundeva!!!...

 

Mămica mea, de mi-ar da Domnul minte, să pot să te reînvii, așa aș face –

Căci numai un bărbat ca mine simte, ce-i dorul crunt și aș găsi și pace!!!...

Icoana ta e-atât de vie-n minte, miracolul etern din a mea viață,

Și numai un copil ce-i moș mai simte, Schimbarea Lui Iisus și-a Ta la față!!!..

 

         Nelu Preda – 12.08.2022