Poeziile Mele - Nelu Preda

  Fratele meu, Popor Evreu, l-ai mâniat pe Dumnezeu, Și ești nedrept cu nemul meu, iar pe Iisus îl negi mereu, Ți-a dat din neamuri legământ, ți-arată Curcubeul Sfânt, Și tot Canaanu-al tău pământ, dar n-ai ținut de jurământ...   Accepți în umbră dictatori, manipulanți și trădători Toți sataniști și sfidători, al Globului nimicitori – Te-au vaxinat și dezbinat și de „goimi” te-au separat, Vor și Pământ depopulat, manipulat, microcipat,   Vei fi și tu un cibersclav și veșnic menținut bolnav, De EXIT-FARMA, dependent, că toții au la hoții talent, Părerea mea, e, (tu ce zici??!!!), să scuturi toți acești purici, Toți fără suflet și calici, avizi de aur și lozinci,   I-ați soarta-n mâini, fii solitar, cu-al Omenirii grav coșmar, Căci bunăstarea e-n zadar, de lași urmașilor calvar – Pământul larg e-al tuturor, tu fii cu toții iubitor, Shalom și fii mai înțelept, stai strâmb și judecă mai drept,   Din partea mea ca bun român, ...

    Limba ornicului cade, ticăind secunde reci, Timpul trece în cascade, ore lungi, pustii și seci. Cată inima grăbită, să se umple de iubire, În secunda rătăcită – un liman de izbăvire.   Trece, trece, timpul care, se arată năzdrăvan, Trece, inima ce doare, de la visele în van, Se răcește, dar vibrează – timpul neîndurător O rănește, dar pulsează, prin secundele în zbor   Și se zbate obosită, palpitând prin timpul sec, Ca pupila în orbită, când lumini și umbre trec, Lăcrimează ca o doină, izvorâtă din caval, Sau zăpada grea de moină, ce se scurge în aval.   Într-o eră jumătate, secole trec palpitând, Măcinând la generații, dispărute rând pe rând, Deziluzii, simțăminte, în noianul de secunde, Se consumă neștiute, în a Cosmosului unde.   Timpule, parșiv la fire, ce dărâmi dar și zidești, Cum de ai în stăpânire, toate legile cerești ; Cine oare ți-a dat viață, ești cumva precum un zeu, Suflet rece ca de gheață, se...