Poeziile Mele - Nelu Preda

                                             de Nelu Preda      Am auzit cântec de menestrel, Dar erau disonanțe în el... Am mângâiat cu privirea tot cerul, Dar mai adânc devenise misterul... Am privit și în stânga și-n dreapta, Dar de ne-nțeles deveni șoapta... Am scrutat și-n adânc de mare, Dar atunci cântecul deveni tot mai tare... Am privit mirat spre pământ, Dar am înțeles că e șuier de vânt... Am întors fața către oglindă, Dar frânghia-mi de gât atârna de o grindă... Am înțeles că nu-i cântec de menestrel, Dar  e glasul  conștiinței strigând către el !

de Nelu Preda Am încercat s-ating nemurirea cuvântului... Și-am produs doar șuierul vântului! Am încercat s-ating pletele soarelui... Și m-am ars asemenea fluturelui! Am încercat dulceața gloriei... Dar am luat cale metaniei! Am încercat experiența rugăciunii... Dar m-am destrăbălat apoi ca nebunii! Am încercat să fiu frate... Să fiu apoi părinte și de toate! Am încercat apoi ca să fiu fiu... Dar am ajuns bunic fără să știu! Am încercat cam tot ce se putea încerca...                              Om am rămas și am cules deșertăciunea!

                                                                                                                            Am încercat s-ating nemurirea cuvântului... Dar am amuțit! Am încercat s-ating pletele soarelui... Dar am înghețat! Am încercat experiența rugăciunii... Dar m-am răzvrătit! Am încercat dulceața gloriei... Dar m-am pocăit! Am încercat să fiu frate... Dar am devenit tată! Am încercat să fiu fiu... Dar am devenit bunic! Am încercat tot ce se putea încerca... Dar, deșertăciune!...Am rămas tot om!

                                                          De Nelu Preda E lungă țara și e lată, dar furii au prădat-o toată, Ruine vezi pe unde treci, te-neacă lacrimile seci. Din codrii mândri de aramă, au mai rămas neluate-n seamă Fiștoace ici și colo doar, cioate-au rămas pe-orice hotar. Petrol și gaze am avut, dar le-au vândut oricui a vrut, Pe mai nimic, cu sinecuri, la venetici plătim facturi. Avem belșug de energie, hidroelectrică se știe, Atomică la o exportăm, iar pe român doar îl taxăm, Cu energie din termocentrale, c-așa-i pe placul Băncii Mondiale. De la producători cam de detoate, azi importăm tot ce se poate, Totu-i pe bază de comision, luăm camion la preț de avion. Biruri apar pe zi ce trece, ca pe român la buzunar să-l sece, Iar viața să îi fie fiere, pentru huzurul celor la putere. Toți tine...

E primăvară, primăvară iară, Abundă ciripit de păsărele, Șăgalnic soarele străluce-n seară, Iar sufletul ni-i plin de cer și stele! Al ierbii colț ne-mbie pe imașuri, Copaci-nmuguriți  dau să-nverzească, Noi ne plimbăm și facem lungi popasuri, Iar dragostea dă ghes să-nmugurească! Al sevei murmur, clocot dă să iasă, În tot ce-i viu și verde în natură, Iar nouă nu ne vine-a sta în casă, Sămânța-i încolțită-n arătură! Tu Primăvară bine ai venit, În suflet și pe-afară-i tot un soare, Dragostea peste tot s-a cuibărit, Flăcăii toți ”miros” a-nsurătoare! Pe glia noastră bine ai sosit, Te-am așteptat cu jind întreaga iarnă, Necazurile toate le-am dosit... E Primăvară, florile să cearnă! E Primăvară !

                                           De Nelu Preda Se-adună vremurile-asupra mea, M-au nins, plouat și-n arșiță răscopt Mă păsuiește încă oare vremea ? Voi apuca decenii opt ?! E viața zbatere și zbucium greu, Cu bucurii răzlețe și ispite, Dar am luptat și lupt din greu... Căci toate-au fost din plin plătite ! Orgoliul și ambițiile au apus... Iar senectutea-mi dă seninătatea De-a prețui și-a spune ce-am de spus, În lucrurile ce privesc cetatea. Mă veți ierta dacă vă plictisesc, Cu ”ode” către-acei ce guvernează... Nu pot să fac decât să buchisesc, La versuri care poate-i șicanează ! Frumoasă este arta, sunteți tineri, Poeți și prozatori deopotrivă, Dar fiind  periclitați în idealuri... Ar trebui s-o faceți și activă ! Condeiul să devină foc și pară, Un bici al verbului descătușat, Mânat de dragostea de țară, ...

                                                                                            de Nelu Preda Ponta-i cel mai fain bărbat, virtuoz la plagiat, Minte într-o zi cât zece, nimeni nu-l poate întrece! Are fruntea mândră lată, cu șmecherii mobilată, Toată viața-a dat din coate, și-a ajuns de nu se poate... Prim ministru, cel mai cel, nimeni nu mai e ca el! Are țara jucărie, vai de mama lui, nu știe, Și nu vrea să aibă știință, despre-a tării suferință. Crede că-i predestinat, cu izbândă-n plagiat, Chiar la Cotroceni s-ajungă, președinte într-o dungă! Țara nici n-o guvernează, la TV doar ...