Poeziile Mele - Nelu Preda

               de Nelu Preda Cu tine-s împlinit, nu mint, Tu ești iubirea mult visată, Ieșirea mea din labirint Spre dragostea adevărată. Cu tine zbor spre înălțimi De vis, și-ating extazul, Precum un vuiet de mulțimi Ce pot, și rup palazul. Cu tine doar nu mă simt ”nud” Când mă destăinui ție, Privirea ta de-un verde crud Iubește și mângâie. Cu tine!

          de Nelu Preda Mă resemnez cu-apusul Când să răsar aș vrea, Tu mi-ești acum opusul Deși te-aș vrea a mea. Mă resemnez cu vântul Când aș dori furtună, În ceea ce cuvântul Rostește și alină. Mă resemnez, dar încă Mai e și mâine-o zi, Nu poți să fii o stâncă Și poate te-i trezi Că resemnarea mea E doar o aparență, Și suferința-i cea Ce dă preponderență Acelui simțământ Ce-l am doar pentru tine; Vreau un deznodământ - Zâmbește-ți șade bine! Iubito, largă-i zarea O țin doar pentru tine, Și sincer, resemnarea Nu este pentru mine!

                               de Nelu Preda Tăcerea ta este adâncă precum un gând ce mă-nfioară, Un fel de-a sugera tristețea iubirii care te omoară, Căci suferi când aproape nu-ți sunt, iubita mea fără frecvență, Iubirea noastră-i plăsmuită preponderent din abstinență. Tăcerea ta m-apasă-ntruna și n-am remediu pentru ea, Suntem ca soarele și luna ce au ca emisar o stea Ce-ncearcă să ne reunească pe firmament în simultan, Însă tu taci și-a ta tăcere se adâncește an de an. Tăcerea ta ascunde visul unei iubiri mistuitoare, Ce va să vină între noi doi pe nesimțite, ca o boare. Știu c-acest vis se va-nplini și inima-ți va tresălta, Iubito-atunci ne vom iubi și vei urî tăcerea ta.

                                 de Nelu Preda Când se lasă înserarea dup’-un soare arzător, Un zefir adie proaspăt - ies cu draga în pridvor Să vorbim de-ale iubirii, să ne răcorim de dor, Prinși în vraja pasiunii sub scânteia stelelor. Greieri ”cri”, ”cri”, măiastru-n iarba grasă se aud, Luna se ridică molcom strălucind cam pe la sud; În lumina-i estompată te privesc și nu te-aud - M-a hipnotizat privirea ta de-un verde crud. Mirosind regina nopții și petunii, ne plimbăm, Mână-n mână pe aleea ce cu drag o alintăm Că ar fi copila noastră, florile noi le udăm Dragostea pentru frumos, noi o cultivăm. E răcoare și e bine, ea de mine se lipește Cu o floare la ureche dulci cuvinte îmi soptește Ne retragem în pridvor -  chiar mă și zorește: Vine repede cu mine, cine mă iubește! Vara, seara-i alinare pentru orice supărare Un prilej de întâlnire pentr-o ...

              de Nelu Preda E cald, și totul se lichefiează Sudorile te trec dar în zadar Căci oxigenul se rarefiază E bine să îți cauți un umbrar. Iar soarele e nemilos și arde Întregul univers zici că a fiert, Țipenie nu e pe bulevarde, Iar aerul  fierbinte e inert... Să îl respiri nu îți mai vine Ai vrea-n salină ca să fii... Mai bine poate îți convine Să scrii la munte poezii: Pasteluri despre primăvară, Și iarnă, toamna răcoroasă Fară canicula barbară, Care te ține-nchis în casă!

                        de Nelu Preda Te-am așteptat ca pe-o minune tu diafană plăsmuire, Mi-ai transformat culoarea vieții fără să vrei, fără să știi, Te-am  îndrăgit din prima clipă și am pășit spre nemurire, Când ți-am furat sfios sărutul și mi-ai jurat c-ai să revii. Și-ai revenit pe negândite , când nici măcar nu m-așteptam M-am bucurat – ai spus: iubite nu pot trăi fără de tine! Și eu, când nu ești lângă mine, mă simt ca teiul fără ram Ți-am spus, și-mbrățișarea noastră o simt, parcă și astăzi ține. Trecut-au anii, parcă ieri a fost a noastră primă întâlnire Ai ghiocei la tâmple, eu la fel, dar ne iubim ca-n prima zi Te-aștept și-acum – ai un nepot – îți dau eu bucuros de știre Iubita mea acesta-i visul, din care eu nu vreau a mă trezi!

               de Nelu Preda Visez c-aș fi nemuritor Reîncarnat într-un condor Zburând pe coama munților Și-n oglindirea apelor. Te-am intâlnit în al meu zbor, Tu condoriță, eu condor, Credeam că vii din viitor Fiind copleșit de al tău dor. Am șuierat atunci în cor- Nimic nu e întâmplător Ne-am mai văzut - eu vânător Tu șoim pe vârful munților. Am mai trăit și am să mor Reîncarnat, nemuritor, C-o dragoste rămân dator Doar ție scumpul meu odor! Ne-om revedea și-n viitor În adâncimea apelor Sau în înaltul norilor Ori bătând colbul străzilor. Nemuritor!