Tăcerea ta

                               de Nelu Preda

Tăcerea ta este adâncă precum un gând ce mă-nfioară,

Un fel de-a sugera tristețea iubirii care te omoară,

Căci suferi când aproape nu-ți sunt, iubita mea fără frecvență,

Iubirea noastră-i plăsmuită preponderent din abstinență.

Tăcerea ta m-apasă-ntruna și n-am remediu pentru ea,

Suntem ca soarele și luna ce au ca emisar o stea

Ce-ncearcă să ne reunească pe firmament în simultan,

Însă tu taci și-a ta tăcere se adâncește an de an.

Tăcerea ta ascunde visul unei iubiri mistuitoare,

Ce va să vină între noi doi pe nesimțite, ca o boare.

Știu c-acest vis se va-nplini și inima-ți va tresălta,

Iubito-atunci ne vom iubi și vei urî tăcerea ta.