De ce mă tem?...


De ce mă tem?...mă tem de bătrânețe
Dar nu în trup, în suflet și simțiri...
De insomnii ce nu-s în tinerețe,
Și de trăirea doar din amintiri.

De ce mă tem?...mă tem de neuitarea,
Acelor clipe ce-au produs în cuget,
Dureri mai mari decât e însuși marea,
Și rătăcit a pașilor mei umblet.

De ce mă tem?...mă tem de boala lungă,
De suferința ce-aș putea s-o am
Căci cursul vieții sigur poa-s-ajungă,
Precum căderea frunzei de pe ram.

De ce mă  tem?...de moarte, nu în sine,
Ci de cuprinsul veșniciei sale –
Aș vrea să mor în somn, ar fi mai bine,
Și n-aș simți plecarea pe-astă cale.

Dar ce mai mare teamă, este-aceea,
Că n-aș lăsa nimic în urma mea –
Un stih  notabil care-ar fi și cheia
Spre nemurirea ce-i atât de grea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu