O dragoste adevărată

O dragoste adevărată-i când tu iubești și ești iubit –

Nu simți pământul sub picioare, plutești spre-naltul infinit,

Renaște sufletul din tine, resimți doar iz de primăvară –

Ușor la trup, vibrează totul, ești liber pentru-ntâia oară.

O dragoste adevărată-i, izvor de vers curgând ușor,

O viață binecuvântată, în care ai în toate spor,

Căci ce-i mai dulce și mai spornic decât iubirea-nălțătoare,

Care-i mai mult decât o hrană, face-ncercările ușoare.

O dragoste adevărată-i sublimul negândit atins,

E firmamentul unde-s stele de sentimente ce-au cuprins

Tot ce înseamnă armonie, atât în trup cât și-n simțire,

Tot ce clădește, uită, iartă și tot ce-i drum spre nemurire.

O dragoste adevărată, de o găsești tu s-o cultivi,

S-o aperi cu devoțiune de toți cei răi și invazivi –

Ca pe o floare delicată, tu cu lumină s-o hrănești,

Căci dragostea adevărată, o dată-n viață o-ntâlnești!