De ce mă tem?...

De ce mă tem?...mă tem de bătrânețe

Dar nu în trup, în suflet și simțiri...

De insomnii ce nu-s în tinerețe,

Și de trăirea doar din amintiri.

De ce mă tem?...mă tem de neuitarea,

Acelor clipe ce-au produs în cuget,

Dureri mai mari decât e însuși marea,

Și rătăcit a pașilor mei umblet.

De ce mă tem?...mă tem de boala lungă,

De suferința ce-aș putea s-o am

Căci cursul vieții sigur poa-s-ajungă,

Precum căderea frunzei de pe ram.

De ce mă  tem?...de moarte, nu în sine,

Ci de cuprinsul veșniciei sale –

Aș vrea să mor în somn, ar fi mai bine,

Și n-aș simți plecarea pe-astă cale.

Dar ce mai mare teamă, este-aceea,

Că n-aș lăsa nimic în urma mea –

Un stih  notabil care-ar fi și cheia

Spre nemurirea ce-i atât de grea.