Dimineața

Zi de zi, de dimineață, mă trezesc cu chef de viață,

Mă gândesc cu drag la tine iar asta îmi face bine –

Merg, mă plimb, fumez, mănânc, este timpul pentru piață,

Dar de asta nu mă plâng, îmi imaginez de tine;

Știu, la tine este noapte, visele te-au răsfățat,

Și eu te-am visat pe tine, bucuria a fost mare –

Cred că despărțirea asta pe-amândoi ne-a învățat,

Demonstrând că doar iubirea poate fi așa de mare!...

Sentimente minunate îmi trezești și te ador,

Visele sunt înglobate în trăirea mea complexă,

Dacă-aș ști că niciodată n-am să te mai văd, eu mor,

Hărăzește-mi Doamne astăzi o trăire mai intensă,

Ca să prețuiesc iubirea ce mă face face să renasc,

Am atâta bucurie, am atâta dor de viață,

Inima de dor e stoarsă totuși, parcă-ar fi în teasc

Dacă-ntârzii mult prea mult, risc să devin o paiață!...

De aceea, prea-iubită, fă-ți de-acum un plan isteț,

Pentru revedera noastră, ce va fi cândva în vară –

Altfel dacă faci, consider că mă crezi  un nătăfleț,

Și te rog ca să consideri ca n-ar fi întâia oară,

Tu iubește-mă într-una, fără teamă, fără margini,

Și curând nedespărțirea va prima în viața noastră,

Vom fi doi precum e unul, ne vom suplini la sarcini,

Și vom sta în continuare precum două flori în glastră!...

Va veni cândva și timpul să ne împlinim menirea,

De a fi eu soț, tu soață, cât trăim pe-acest pământ,

Să ne-mbete deodată fericirea și iubirea,

Împreună sta-vom astfel și dincolo de mormânt!...