Seara (parodie după ”La ceas de taină”)

                   Seara

 Seara, îngerii beți cad din ceruri

E vremea când au pus de-o băută

M-ar  îneca ușor în băi de miruri

Dar au prea tare mintea abătută.

Seara, stafii ce umblă amețite

Îmi dau fiori zbârlindu-mi părul

Și-mi umflă ochii în orbite

Că văd de-aproape viitorul:

Seara, te-aștept pe tine Mărioară

Iubirea mea lungă de-un ceas
Sunt Gheo, băiatul de la țară

Te-aștept, am vadra!(ultim as).


         La ceas de taină
                         de Nelu Preda

La ceas de taină, îngeri coboară din ceruri,

E vremea râvnei contra marilor ispite,

În suflet toți păstrăm mici juvaeruri,

De pesimism pot fi ușor răpite...

La ceas de taină, umbre mă-nconjoară,

Nemărginirea infinitului mă doare,

De parcă l-aș simți întâia oară,

Eu mic și el atât de mare...

La ceas de taină, iarăși eu te-aștept,

Să fii acum crăiasa visurilor mele,

Să pot ca să te strâng la piept,

Uitând de toți de toate și de rele!