Lințoliu
Se răsfiră frunzele în
vânt –
Se depun ușor pe
Capitoliu,
Singura scăpare-i în
mormânt.
Toată viața este o fantasmă,
Goi ne naștem, goi
plecăm din ea –
Hai să punem de o
cataplasmă,
S-o mai îndulcim cât
s-o putea.
Peste suflet simt ca un
lințoliu,
Nu-mi mai pasă, fie ce
o vrea –
Doar Iisus mai are-n
portofoliu
Drumul către izbăvirea
mea.
Felicitări, îmi place !
RăspundețiȘtergereMulțumesc, Aurel!
Ștergereprea trista fii mai optimist dm Preda
ȘtergereStimată doamnă, poezia este un demers pur artistic și nu reflectă starea mea de spirit actuală! Mulțumesc pentru citire și semn!
ȘtergereFaina!
RăspundețiȘtergereMulțumesc, Cristi!
Ștergere