Aș vrea...

Aș vrea să  fiu iară copilul naiv,

Să râd, să mă bucur chiar fără motiv;

Prin crâng să mă plimb cu prietenii mei

Ciuperci să culegem și vrej de hamei,

Apoi către casă să mergem voioși

Cântând și-alergându-ne gălăgioși,

În prag să ne-aștepte bunicii din nou,

Iar zâmbetul lor – al iubirii ecou

În suflet pătrundă - căldură, lumină,

Iubirea s-o simt, ce-a plecat să revină

Din cerul albastru în care-au urcat,

Să vină acasă, să mă simt împăcat.

Dar viața e crudă, cu legi neclintite,

Iar căile Domnului sunt  ocolite –

Copilul de ieri are tâmple-argintii,

Copii ce la rându-le au dânșii copii;

Bunicii-au rămas doar în poze-nvechite,

Părinții - bătrâni cu puteri drămuite,

Așteaptă-n tăcere un semn de la noi –

Copii și nepoți, strănepoți, câte doi

I-ajutăm să-și târască chinuit bătrânețea,

Căci și ei ne-au purtat când aveau tinerețea

Și gândesc: Iar copil, de-aș putea să mai fiu,

Le-aș da viața mea, ca să moară târziu.