Recunoștința

Recunoștința-i floare foarte rară,

Când o primești, tu să o prețuiești

Căci binele ce-l faci o să apară,

Precum viteazul cărții de povești

Cu forțe întreite de izbândă,

Pe Zmeul rău punându-l în genunchi –

Recunoștința merită dobândă,

Și merită cântată din rărunchi!

Ce-i mai frumos și bun pe lumea asta,

Când stânga n-a știut ce face dreapta,

Iar binele făcut i-atât și basta,

Fără tam-tam, fără a adăsta

Și făr-a aștepta ceva în schimb,

Recunoștința chiar de e târzie,

E ca un corolar și ca un nimb –

Din somnul greu te-aduce la trezie!

Deci, faceți bine făr’ de ezitare

Și făr-a  trâmbița în patru zări,

Recunoștința floare rară-apare

Când nu visezi, cu-alese desfătări!