Iubito ce în miez de noapte...

Iubito ce în miez de noapte, îmi tulburi somnul ne-ncetat,

Aud în vis a tale șoapte, aș vrea să fie-adevărat

Tot visul nopților senine ce îl degust atât de-acut –

Iubito, dacă-ai fi cu mine, m-aș cufunda în absolut

Și te-aș aduce lângă mine să pot simți ce-am mai simțit,

Atunci când eu numai cu tine, iubirea pură am iubit,

Te-aș legăna pe mii de stele și tot pe ele te-aș culca,

Ți-aș dărui comori, castele, iar mai apoi te-aș aburca

Și-n brațe mijlocul ți-aș frânge pe sânii tari te-aș mângâia,

Iubito, dacă-ai fi și-ai plânge, tot clocotul ar reînvia,

Iubirea-ar fi nemuritoare și glorioasă-n absolut,

Dar dragostea-i amăgitoare eu n-am puterea să ajut,

Și chiar de-ar fi în nemurire, să ne sfințească sentimentul,

Acum degrabă și cu știre, să adoptăm comandamentul

De-a ne iubi cu disperare cum nimeni alții n-au iubit,

Iar pe a dragostei cărare să-atingem plus și infinit,

Și-n miez de noapte estivală, pe plaja caldă nisipoasă,

Ne vom iubi, vom da năvală în fericirea amoroasă,

Vom fi ca doi copii ai lunii, ce se reflectă în ocean,

Ne vom iubi precum nebunii, zi după zi, an după an!...