Azi s-a născut!

 

Azi s-a născut Iisus Hristos, în ieslea-i săracă,

Iar Magii i-au adus prinos – smerit ei se apleacă,

Cu aur, smirnă și tămâie, cu toți îi dau prinos,

Păstorii nu vor să rămâie, vreo palmă mai prejos,

 

Cu plecăciuni și osanale, pe prunc ei îl cinstesc,

Și-n patru puncte cardinale, cu toți îl prea măresc.

Tu Fiu de Dumnezeu din cer, prin Duh te-ai întrupat,

Lucru de taină și mister, ce astăzi s-a aflat,

 

Tu împăratul lumii ești și-n paie te-ai născut,

Păcatul lumii să-l sleiești, s-avem nou început –

Cu duhul tău cel fără pată, ca neaua ne albești,

Cu sânge tu ne dai răsplată, căci tare ne iubești,

 

 Iară Maria, Maica Sfântă, sleită de puteri,

Frigul amarnic îl înfruntă, căci nu are averi,

Nici vreun palat ca adăpost, nici plăpumi de mătase,

Și a plecat din al său rost, Irod să nu te lase

 

Lipsit de viață cu făcu la toți pruncii de-un an,

În Nazaretul care-acu’ de ei este orfan.

Iar Iosif, tatăl credincios, veghează în tăcere,

Și boii suflă toți în jos, spre prunc a mângâiere,

 

Și-i încălzesc trupul plăpând, ce raze de lumină,

Scânteie-n noapte-nfiorând, cel rău ca să nu vină.

Iar Magii ce-au urmat în șir, steaua cea călăuză,

Trei împărați și un emir, au grijă de lăuză.

 

Îi dau bucate din belșug, și pleduri călduroase,

Iar pruncul fără beteșug și mâinile vânjoase,

Privește lung, la Magii cei, ce i-au adus cinstire,

Și pleacă îndărăt la ei, să dea bună vestire.

 

În noapte neagră de-antracit, când steaua scânteiază,

Iar luna plină a lucit și pruncu-l luminează,

Păstorii cu mioarele, pe prunc îl înconjoară,

Și-i încălzesc picioarele și-l țin de subsuoară.

Atunci cu glasul de copil a început să spună,

Cuvântul îndrăzneț și-agil, când luna sta s-apună.

Sunt Fiul Tatălui Ceresc, din Duhul eu m-am născut,

Toți oamenii eu îi iubesc, iar voi m-ați cunoscut,

 

M-ați ajutat și ocrotit pe mine și-a mea mamă,

Pe tatăl meu, nemijlocit, căci sunteți de o seamă –

Din ceruri Tatăl Meu Ceresc, veghează turma voastră,

Eu numai bine vă doresc, la toți la dumneavoastră.

 

Iar zorii ce s-au ridicat, adus-au soare blând,

Și pe păstori i-a-nviorat – se-aude-l lor cuvânt:

Tu Doamne Sfânt Iisus Hristos, al lumii împărat,

Ca soarele cel luminos, pământul l-ai scăldat,

 

Cu toată bunătatea Ta, cuvântul înțelept,

Din Duhul Sfânt, aici va sta, căci eu de mult l-aștept.

Cuvântu-n Duh s-a întrupat, al lumii des păcat,

Iisus cu sângele-a spălat, și-n Rai el ne-a salvat.