Crăciunul

 

Crăciunul vine iară, e semn că s-a născut,

Iisus și-are să piară, cel rău, în absolut,

Căci Dumnezeu cel Mare și Duhul Bun și Sfânt,

Îl duc la-ncoronare și-i pace pe Pământ.

 

Iisuse, Tu din ceruri, în OM, te-ai întrupat,

Colindele cu leruri, cu toți ți-am închinat,

În Bethleemul rece, în staul te-ai născut,

Păcatul ca să sece, s-avem nou început.

 

Maria, Maica Sfântă, pe lume te-a adus,

Iar suferința cruntă, din Duh i s-a redus,

La capul Ei stând Iosif, cucernic și curat,

Cu-o muncă de Sisif, de rău te-a apărat.

 

În Lumea asta mare, tu ești cuceritor,

Iisuse, Tu cu Duhul, ne ești sfătuitor,

Păcatele ce facem, ca simpli muritori,

Prin Slava Ta desfacem și suntem iubitori.

 

În turma Ta curară de miei imaculați,

Tu ești Păstorul – Tată, iar noi suntem ghidați,

Să credem doar în Tine, și în minunea Ta,

Pe cel viclean știi
bine, a ni-l îndepărta.

 

În Lumea dintre stele, tu ești Prințul ceresc,

Iar pe Pământ de rele, mă-nveți să mă feresc,

Minunea Ta e mare, născut sărăcăcios,

Primit-ai închinare, al Magilor prinos,

 

Iar steaua ce vestit-a, pe ei că te-ai născut,

Ți-a hotărât ursita, Ai multe de făcut,

Păcatul cel amarnic, al Lumii să-l plătești,

Cu sângele ești darnic și-L verși, căci ne iubești.

 

La nașterea Ta, Doamne, cu toții prăznuim,

Și să nu ne condamne, cei răi, că te iubim,

Tu dă-le adormire, în mințile păgâne,

Iar nouă mulțumire, că Te avem pe Tine.

Crăciunul să ne fie, în cuget clăditor,

Să nu știm de trufie, noi și al tău popor,

Biserica să facă, după cuvântul Tău,

Dreptate și o clacă, spre-a ne feri de rău.

 

Să dea învățăminte, din Sfintele Scripturi,

Acelora ce-aminte, au luat și sunt maturi,

Iar ”Sfânta Învățătură” ce nu-i de la Iisus,

”Tradiția”se spune, să vadă că-i în plus!