IUBIRE, TU, ORIUNDE, CE-ATINGI ÎNNOBILEZI!!!...

 

Iubire minunată, atingi orice făptură, sclipiri diamantine îi poți atribui,

Tu poți realipi a inimii fisură, ce-n pulsuri minunate, prinde a dănțui –

Și-n roua dimineții, sau miez de noapte blândă, ea zburdă năzdrăvană,

Tu-n viață o menții, în taină și izbândă, c-un gram finit de prană.

 

Minune dată nouă, toți, muritori sub Soare, de Marele Creator – Maestru în Iubire,

Un manifest cât nouă, în Lumea asta mare, trecut și viitor, Calea spre fericire.

Iubire, tu, oriunde, ce-atingi înnobilezi, nu știi de-i corpu-n care stă sufletul bogat,

Sau poate n-are unde, se odihni-n amiezi, ori poate-a stat adesea cu chipul nourat.

 

Tu intri și-n palate și-n corturi și-n redute, ce par în aparență, cu greu de cucerit,

Ești peste toți și-n toate cu sunet de-alăute, acorzi la toți clemență – ești numai de dorit,

Dar versu-mi nu-i propice, în a-ți descrie firea, mă las în voia sorții – mai bine, TE TRĂIESC,

Fii bună deci și-mi zice, mi-e veșnică iubirea, oare cum pe iubită, MAI MULT, CUM S- O IUBESC???!!!

 

Nelu Preda