HÂRCIOGUL PRIMAR!!!...

 

       

S-a petrecut un fapt bizar, hârciogul, a ajuns primar,

Într-o comună de godaci, cu obicei de-a prinde raci –

Ce l-a adus în fruntea lor?!...Politichia, dragilor…

El le-a promis că face glia, o mlaștină cât Galaxia,

 

Și unde-i mlaștină – sunt racii, s-or dedulci și prostănacii,

„Va curge laptele și mierea”, e fleac și Muntele Muierea,

Pe lângă faima ce-o să fie, pentru hârciog și răcărie,

S-o minuna o lume-ntreagă, de el și-a sa comună dragă!!!...

 

„Dar trebuie și sacrificiu, pentru-așa amplu edificiu”,

A spus hârciogu-ajuns primar, „vom crește taxele măcar,

Ca la oraș, dacă doriți, cu racii să vă procopsiți!...”

Niciun godac n-a protestat, au strâns din dinți și au sperat,

 

La trai mai bun, la fragi și mure, și ghinde fragede-n pădure,

Poteci umbroase spre coteț, raci doldora cu-așa isteț,

În fruntea obștei de godaci, la trup bogați, la minți săraci,

Și-n loc de mlaștină-răcărie, văzut-au o...orezărie!!!... –

 

Că asta-i treaba, ce să faci, hârciogul nu mănâncă raci,

Iar dom’ hârciog are talentul, să strângă-avere elementul,

De parcă-ar fi Matusalem și-are Haremul din Salem,

Și sute hârciogași ca prunci!!!...Că-ți vine votul să-l arunci –

 

Eu nu știu cum s-a întâmplat, că-i la al patrulea mandat,

Godaci ca ăștia n-am văzut, este ceva de necrezut...

Duc dorul racilor mandate, le sunt fecalele taxate,

În iarbă-a semănat pietriș, a luminat orice tufiș;

 

Bugetul este stors de vlagă și mâlc e o comună-ntreagă,

Printre godaci sunt trepăduși, majoritari – ceilalți „traduși”,

Hârciogul e „bătut în cuie”, de scaunul din Primărie,

Și fură voturile-n draci, plătind „mistreți” cu câțiva raci!!!...

 

Morala fabulei, se știe, leită-i bietei Românie –

„Hârciogii” în majoritate, conduc orice comunitate,

Godacii, chiar hrănesc poporul, „hârciogii” strică viitorul,

Ca orice rozători tâmpiți, strâng doar de-avere amețiți!!!...