OCTOMBRIE!!!...

 E toamnă și-i Octombrie, o lună plină de belșug,

Cu strugurii plătind simbrie, la tescul fără beteșug,

Cu murături și varză acră – acidul lactic, vitaminizat

Ce-n iarnă fi-vor hrană sacră, românului, chiar cibernetizat.

 

Gutui cu puful moale, galben, se fac dulceața cu pectină ,

Ce-are culoare de goblen și gust exotic de glicină –

Mi-aduc aminte de bunica, cum robotea la bunătăți,

Iar eu ce nu știam ce-i frica, scobem borcanele-n mustăți!...

 

Mă dojenea, râzând, bunica – „Măi maică, te-o durea burtica”...

Dar eu, râzând ca de nimica, spuneam: „Nu, că întâi fost-a fripturica...”

Frumoasă-a fost copilăria, cu-Octombrie ce-i în podgorii,

Bogat în struguri, nuci, și via, cu frunze roșii, brumării.

 

Dar anii au trecut și-acuma, Hamburgu’-a devenit Hibrid,

Cu gustul fad și precum e ciuma, ezit să-i cumpăr, că-s lucid –

Gamat, să țină-o veșnicie, cerat mănos și cu insecticide,

Cum să-i compari cu „mierea” – Razachie, sau alte soiuri „apatride”?!...

 

Și vinetele  sunt „în floare”, iar gospodinele, le fac zacuscă,

Bostanii plăcintari-s la mare, dispută-n piață – zarvă bruscă,

Dar au ajuns la toți și pare și-acum poți auzi și-o muscă!...

Dar am zărit și ghebe, vinecioare, chiar pălăria șarpelui – se-uscă!...

 

Le văd „și-mi vine apă-n gură”, părcă văd ghebele murate,

Sau generos, în saramură, în iarnă - cu maioneză combinate!...

Acesta e Octombrie, o lună-n an, ca o minune, aduce „vremurile bune”,

Adus-a brumă, în toptan, o raritate ca-n „genune”, toți o doreați, nu, hai, pe bune!...

 

Chiar de se-ndreaptă spre final, Octombrie-i o feerie, acconto-al iernii stând să vie,

Ce o sperăm fără egal, cu derdelușurile pline, de prunci, să uite și Smartphon-ul!...

Parol, nu fac pe famfaronul, dar cred că le va prinde bine...Dă, Doamne, neaua cu toptanul,

Hai, fii cum ești Tu, Galantonul, Te rog, Te rog, hai, fă ca mine, făcând excepție cu anul,

 

Ce se sfârșește-așa de bine!...Să văd iar săniile pline, de prunci voioși și plini de viață,

Te rog, Tu, Doamne, fă ca mine, c-o să le prindă-așa de bine și vor avea culori pe față!...

Octombrie, tu ești doar „vârful”, pentru o iarnă, ca-n povești, copile, sigur o dorești,

Te-oi bucura, ca nori să cernă, la fulgi de nea în veselie, iar anotimpul ce se-ncheie, tu,

 veșnic să  ți-l amintești!...