Poeziile Mele - Nelu Preda

            de Nelu Preda             Cad frunze cum au mai căzut, E toamnă iar în emisferă, Peisajului ele conferă Tristețe cum n-am prevăzut. Pădurea-i ca din altă eră, Cu rămuriș întrevăzut, Cad frunze cum au mai căzut - E toamnă iar în emisferă Decât din urbe să mă mut La tropice, după căldură, Prefer o caldă băutură Și după-aceea un vermut Cad frunze cum au mai căzut. 

                            de Nelu Preda Of, țară, multe-ai mai răbdat în vremuri de restriște Străbunii toți te-au apărat, dușmanul să nu miște Nici granița, nici graiul sfânt să nu-l înstrăineze ; S-ar învârti toți în mormânt de ce-a fost să urmeze. Ai încăput pe rele mâini, samsari de neam și țară Cu inimi aspre ca de câini care te fac de-ocară. Pământul care-a supt aici tributul greu de sânge Este vândut la venetici, iar sufletul ne plânge. Și codrii i-ați vândut pe rând, chelit-ați munții toți Petrol și gaze, până când, cozi de topor netoți!? Ați dat și aur și argint,  și mine de cărbune În al minciunii labirint n-aveți dimensiune. Aveam cu toți un loc sub cer și câte un serviciu Ni le-ați vândut și azi ne cer străinii sacrificiu: Să le fim sclavi – ne-am părăsit copiii și soția Pentru un trai mai împlinit lăsarăm România. Ne pleacă tineri eminenți căci nu g...

             de Nelu Preda Tu înflorești când bruma vine, Culorile îți sunt divine, Petalele par limbi de viață - Bruma ce cade nu le-ngheață. Misterioasă, parfumată, Culoarea ta e sidefată, Tu înflorești când bruma vine Frumosul e ascuns în tine! Regina florilor târzie, Buchetul tău e-o simfonie, A toamnei scenă ruginie Te-aplaudă numai pe tine, Tu înflorești când bruma vine!

                      de Nelu Preda      Au ars în flăcări îngeri, tribut al nepăsării, Stârnind șuvoi de lacrimi, pe tot întinsul țării. Erau atât de tineri, frumoși, deștepți, cuminți, O, Doamne, cum n-auzi atâtea rugăminți? Păcatele le iartă la cei ce-ai luat la tine, La cei în suferință, ajută-le la bine. Au ars în flăcări îngeri, tribut al nepăsării, Ajută-ne tu Doamne să rezistăm durerii. Suntem cu toți acum alăturea de voi, Fără să o doriți, ați devenit eroi. Simbol al libertății, ați dărâmat pe marii Răspunzători – guvernul client al delăsării. Au ars în flăcări îngeri, tribut al nepăsării!

              de Nelu Preda E iarăși toamnă-n urbea noastră, Cad frunze ruginii pe-alee, Dar a-nflorit o azalee Spre fericirea mea și-a voastră. E-o toamnă lungă și călduță, Cum n-a mai fost în viața voastră, E iarăși toamnă-n urbea noastră; Să ne plimbăm c-o teleguță. Magnoliile-au înflorit Cum nu s-a mai văzut pe-aici, De parcă ar fi puse-n glastră - De-așa ceva, ce poți să zici? E iarăși toamnă-n urbea noastră!

                     de Nelu Preda Eu sunt creștin însă nu fac tam tam: Credința-mi eu prin fapte-o manifest Iar tot ce scriu este un simplu test, Cuvântul fiind și spadă și balsam. Că ești cu Tatăl e ușor a scrie Însă nu-l aminti la orice pas - Frumosul Lui nu are nici impas, Nici urmă de habotnicie. Când scrii, fii scurt, concis ca El, Nu-ți lăbărța credincioșia În versuri care au ca țel De-a înnegri noian hârtia, Clamând iubirea pentru El!... Fă ”practica”, nu ”teoria”!

                             de Nelu Preda Poți mângâia o lacrimă, poți săruta un vis? Și poți iubi cu patimă fără vreun compromis? Răspunsu-l știi dar nu mi-l spui căci n-ar mai fi mister Oricum, ca tine altul nu-i și nu vreau să disper Că n-o să-mi mângâi lacrima izvor de fericire Și n-o să-mi stâmperi patima care mă ține-n fire. M-oi săruta ca pe-al tău vis de-alean și contopire Și îmi vei șterge (știu precis) lacrima de iubire. Poți mângâia o lacrimă, poți săruta un vis? Iubirea mea va fi atunci fără de compromis!

                   de Nelu Preda  Suntem o generație de sacrificiu, la fel părinții noștri-au fost, N-avem nici casă nici serviciu, sau dacă-avem e plătit prost. N-avem nici viitor, prezentul ne-alungă orice optimism Fiindcă ne doarme parlamentul, și-a năzui e un truism. Învățământul e în stază, și pregătește doar șomeri Poate cel mult agenți de pază cu diplome de ingineri. E plină țara azi de malluri, iar fabricile-au dispărut  Masiv se emigrează-n valuri, la muncă în necunoscut În vestul ”rece” și distant, ca cetățeni de rangul doi, Având statut de azilant, și slujbe de cărat gunoi. Ca cetățeni europeni avem doar multe obligații De muncă să rămânem țepeni, să ascultăm și observații. În țara noastră-s azi stăpâni toți veneticii și-mbuibații Toți, altceva decât români, conduc destinul ăstei nații! Păduri, ogoare și petrolul, sunt stăpânite de străini: La guvernanți le-au dat obolul –...

                                                   de Nelu Preda                   Motto: ” Toamna este primavara iernii” - Henri de Toulouse Lautrec Sunt patru anotimpuri care se tot perindă majestuos, Și fiecare-n felul său este asemeni de frumos Încât te-ntrebi ce demiurg le-a ticluit și proiectat ; Din toate însă nu-i nici unul precum e toamna de bogat În roade, vârfuind hambarul și fructe dulci înmiresmate Dar și peisaje care parcă se cer neapărat pictate. Cum primăvara pentru vară e un preludiu colorat Prefigurând verdeața ei și caldul de nesuportat, Și toamna-i primăvara iernii cu timpul rece și noros Păduri de-aramă care-anunță că vine timpul cel geros, Că vine iarna implacabil și trebuie să pregătim Cămara cu provizii, lemne, ca să putem să ne-ncălzim. A început ș...

                      de Nelu Preda A fost odat’ un tăureci la fel ca orișicare, Hălăduind peste imaș, păscând cu nepăsare Sub soarele strălucitor și dătător de viață, I se-arătă un bulgarăș pe lujer de verdeață. El curios adulmecă acea minunăție Și se-ntrebă în mintea lui: oare ce va să fie? Parcă mâncare nu ar fi, nici vreo viețuitoare - Strănută, păpădia-atunci a și-nceput să zboare În mii de umbreluțe ce, au năpădit imașul, Cu dansul lor unduitor uimiră tăurașul. Porni atunci entuziast și orice păpădie, O strănută și-i risipi semințele-i o mie. Într-un târziu, a ostenit cu joaca asta nouă Se-ntoarse la saivan, și-apoi a început să plouă. O lună mai târziu văzu imașul năpădit De zeci de mii de bulgărași și a rămas vrăjit. A înțeles că-n joacă lui a semănat cu viață Imașul coliliu acum în zori de dimineață. La fel și noi, ce ”semănăm” în glumă sau în joacă, Vom și culege negreșit chia...

                                         de Nelu Preda E toamnă iar afară, împrejur, cărările-nfrunzite ne așteaptă Cu nerăbdare merg și pot să jur, că tu ești nelipsită ca o treaptă În calea către dragostea supremă, care se cuibărește între noi Iubito,  sunt într-o dilemă: e bun sau rău un meteo cu ploi? E bine să rămânem în odaie, cu cheia răsucită vinovat?... Ca un pretext va fi să fie-o ploaie, să nu mai coborâm deloc din pat. Să depănăm la vise și alinturi, privind la ploaia ce ne bate-n geam Reamintindu-ne de-acele mituri, și stihuri despre râu și ram?! Sau bine-ar fi să fie numai soare, să admirăm copacii arămii Din parc mergând la o plimbare, pe lângă crizanteme mii și mii? Să mergem mai apoi la o terasă, cu must și sfârâitul de pastamă, De mână să te țin a mea frumoasă, pe nimenea tu să nu iei în seamă. Apoi, pășind pe-al frunzelor...

                                                                                                                                          Omagiu ție sfânt drapel, sub tine s-au jertfit strămoșii Pentru o glie și un țel, au dat piept crunt cu nemiloșii Dușmani ce-au jinduit moșia, ce-o moșteniseră străbunii, Din neam în neam, din tată-n fiu, a lor au vrut să fie unii. Omagiu ție scump stindard, tu i-ai condus la luptă dreaptă Pe-ai noștri pui de leu ce ard, s-arate-a vitejiei treaptă ; Să-și apere iubita țară, de cotropiri să o ferească, Iar pentru cei ce-ar jindui, în veci să nu mai îndrăznească. Omagiu ție steag de lu...

                  de Nelu Preda Petale de vis am sperat să-mi aduci În somn legănat de șoapte sublime, Dar tu ai venit sprijinit de uluci Duhnind a trăscău și plin de grăsime. Dar eu te-am iertat  – am promis Căci mâna-ți virilă purta o ”povară” – Buchetul de roze – petale de vis, Puțin ”șifonat”, mi-a adus primăvară. Dar am să te iert, și acum și-altă dată, Căci nu pot trăi fără tine nicicum, Petale de vis mi-umplu inima toată Când simt al buchetelor tale parfum.

               de Nelu Preda Cu tine-s împlinit, nu mint, Tu ești iubirea mult visată, Ieșirea mea din labirint Spre dragostea adevărată. Cu tine zbor spre înălțimi De vis, și-ating extazul, Precum un vuiet de mulțimi Ce pot, și rup palazul. Cu tine doar nu mă simt ”nud” Când mă destăinui ție, Privirea ta de-un verde crud Iubește și mângâie. Cu tine!

          de Nelu Preda Mă resemnez cu-apusul Când să răsar aș vrea, Tu mi-ești acum opusul Deși te-aș vrea a mea. Mă resemnez cu vântul Când aș dori furtună, În ceea ce cuvântul Rostește și alină. Mă resemnez, dar încă Mai e și mâine-o zi, Nu poți să fii o stâncă Și poate te-i trezi Că resemnarea mea E doar o aparență, Și suferința-i cea Ce dă preponderență Acelui simțământ Ce-l am doar pentru tine; Vreau un deznodământ - Zâmbește-ți șade bine! Iubito, largă-i zarea O țin doar pentru tine, Și sincer, resemnarea Nu este pentru mine!

                               de Nelu Preda Tăcerea ta este adâncă precum un gând ce mă-nfioară, Un fel de-a sugera tristețea iubirii care te omoară, Căci suferi când aproape nu-ți sunt, iubita mea fără frecvență, Iubirea noastră-i plăsmuită preponderent din abstinență. Tăcerea ta m-apasă-ntruna și n-am remediu pentru ea, Suntem ca soarele și luna ce au ca emisar o stea Ce-ncearcă să ne reunească pe firmament în simultan, Însă tu taci și-a ta tăcere se adâncește an de an. Tăcerea ta ascunde visul unei iubiri mistuitoare, Ce va să vină între noi doi pe nesimțite, ca o boare. Știu c-acest vis se va-nplini și inima-ți va tresălta, Iubito-atunci ne vom iubi și vei urî tăcerea ta.

                                 de Nelu Preda Când se lasă înserarea dup’-un soare arzător, Un zefir adie proaspăt - ies cu draga în pridvor Să vorbim de-ale iubirii, să ne răcorim de dor, Prinși în vraja pasiunii sub scânteia stelelor. Greieri ”cri”, ”cri”, măiastru-n iarba grasă se aud, Luna se ridică molcom strălucind cam pe la sud; În lumina-i estompată te privesc și nu te-aud - M-a hipnotizat privirea ta de-un verde crud. Mirosind regina nopții și petunii, ne plimbăm, Mână-n mână pe aleea ce cu drag o alintăm Că ar fi copila noastră, florile noi le udăm Dragostea pentru frumos, noi o cultivăm. E răcoare și e bine, ea de mine se lipește Cu o floare la ureche dulci cuvinte îmi soptește Ne retragem în pridvor -  chiar mă și zorește: Vine repede cu mine, cine mă iubește! Vara, seara-i alinare pentru orice supărare Un prilej de întâlnire pentr-o ...

              de Nelu Preda E cald, și totul se lichefiează Sudorile te trec dar în zadar Căci oxigenul se rarefiază E bine să îți cauți un umbrar. Iar soarele e nemilos și arde Întregul univers zici că a fiert, Țipenie nu e pe bulevarde, Iar aerul  fierbinte e inert... Să îl respiri nu îți mai vine Ai vrea-n salină ca să fii... Mai bine poate îți convine Să scrii la munte poezii: Pasteluri despre primăvară, Și iarnă, toamna răcoroasă Fară canicula barbară, Care te ține-nchis în casă!

                        de Nelu Preda Te-am așteptat ca pe-o minune tu diafană plăsmuire, Mi-ai transformat culoarea vieții fără să vrei, fără să știi, Te-am  îndrăgit din prima clipă și am pășit spre nemurire, Când ți-am furat sfios sărutul și mi-ai jurat c-ai să revii. Și-ai revenit pe negândite , când nici măcar nu m-așteptam M-am bucurat – ai spus: iubite nu pot trăi fără de tine! Și eu, când nu ești lângă mine, mă simt ca teiul fără ram Ți-am spus, și-mbrățișarea noastră o simt, parcă și astăzi ține. Trecut-au anii, parcă ieri a fost a noastră primă întâlnire Ai ghiocei la tâmple, eu la fel, dar ne iubim ca-n prima zi Te-aștept și-acum – ai un nepot – îți dau eu bucuros de știre Iubita mea acesta-i visul, din care eu nu vreau a mă trezi!

               de Nelu Preda Visez c-aș fi nemuritor Reîncarnat într-un condor Zburând pe coama munților Și-n oglindirea apelor. Te-am intâlnit în al meu zbor, Tu condoriță, eu condor, Credeam că vii din viitor Fiind copleșit de al tău dor. Am șuierat atunci în cor- Nimic nu e întâmplător Ne-am mai văzut - eu vânător Tu șoim pe vârful munților. Am mai trăit și am să mor Reîncarnat, nemuritor, C-o dragoste rămân dator Doar ție scumpul meu odor! Ne-om revedea și-n viitor În adâncimea apelor Sau în înaltul norilor Ori bătând colbul străzilor. Nemuritor!