La pas...

La pas domol mărșăluiesc,
Pe drumul vieții solitar,
Sunt sigur azi că te iubesc -
Nu îndrăznesc să sper măcar

Că ai putea și tu cândva,
Să mă iubești măcar un pic
Și nu m-ar crede cineva,
Cât par de ne-nsemnat și mic

Fără de tine și-al tău glas,
Ce mă-nfioară când șoptești
Cuvintele de bun rămas,
Când spui c-ai să mă părăsești.

La pas domol merg și acum,
Chiar dacă tu m-ai părăsit
În viață-mi caut un alt drum,
Căci soarele a răsărit,

Și pasul meu domol dar ferm,
În căutarea fericirii
Va poposi pe un alt țărm,
Al mării-albastre a iubirii.

4 comentarii:

  1. Frumos și plin de speranță mesajul poeziei tale, Nelu. Mereu există un nou început. Îmi place, cum privești tu acest aspect transpus în versuri.

    RăspundețiȘtergere
  2. Mulțumesc, Tina, pentru citire și apreciere!

    RăspundețiȘtergere