La pas...
La
pas domol mărșăluiesc,
Sunt
sigur azi că te iubesc -
Nu
îndrăznesc să sper măcar
Că
ai putea și tu cândva,
Să
mă iubești măcar un pic
Și
nu m-ar crede cineva,
Cât
par de ne-nsemnat și mic
Fără
de tine și-al tău glas,
Ce
mă-nfioară când șoptești
Cuvintele
de bun rămas,
Când spui c-ai să mă părăsești.
La
pas domol merg și acum,
Chiar
dacă tu m-ai părăsit
În
viață-mi caut un alt drum,
Căci
soarele a răsărit,
Și
pasul meu domol dar ferm,
În
căutarea fericirii
Va
poposi pe un alt țărm,
Al
mării-albastre a iubirii.
Frumos și plin de speranță mesajul poeziei tale, Nelu. Mereu există un nou început. Îmi place, cum privești tu acest aspect transpus în versuri.
RăspundețiȘtergereMulțumesc, Tina, pentru citire și apreciere!
RăspundețiȘtergereFoarte fain! :)
RăspundețiȘtergereMerci, Cristi!
Ștergere