Turnul Babel

Sunt tot mai multe atentate

Iar sfinții și-au uitat menirea,

Pe dos sunt lucrurile toate

Și-nsingurată-i omenirea.

 

Nici Soarele nu mai e Soare,

Ne pârjolește nemilos,

Nici umbra nu mai dă răcoare,

Iar sufletul ni-i tot mai jos,

Nu mai cunoaștem ce e mila,

Ajutorarea pentru-aproape,

Doar banul este șef, și pila,

Și nu ne ”scaldă” mii de ape.

Poluăm cu îndârjire totul,

Chiar și-aerul de-l respirăm

Ne facem loc avid cu cotul,

Pe scena vieții s-aclamăm

Doar nulități oportuniste

Alese, culmea, democratic

Ce au doar scopuri egoiste,

Și nici o calitate, practic.

Iar foametea face ravagii,

La pol opus obezitatea –

Aleșilor le dăm sufragii,

Dar unde duc umanitatea?!

Ridică-n slăvi globalizarea,

Și-o nouă ordine ne spun,

Egală cu-omogenizarea,

Căci statul național nu-i bun!

Și uite-așa, un nou turn Babel

Vor făuri pe-acest Pământ,

Iară poporul, blând ca el,

Îi va urma chiar și-n mormânt!