Andante...

Andante, nu te mai grăbi, admiră cerul și pădurea

Cât nu sunt norii fumurii și n-a tăiat în ea securea.

Andante, ia-o mai ușor, de ce atâta frenezie

Când viața-i scurtă de trăit și-i loc și pentru poezie?

Andante, nu te mai grăbi să tragi concluzii din cuvinte,

Așteaptă, faptele vorbesc și nu țin loc de jurăminte.

Andante, nu iubi decât iubirea de e-mpărtășită,

Și nu vei suferi în van, nu-ți va fi viața răvășită.

Andante, nu te mai grăbi, viața oricum e trecătoare

Admiră stelele pe cer, fii visător, plin de candoare,

Și dacă după toate astea, simți că vei fi deja-mplinit,

Andante, – ești pe calea bună și sigur vei fi fericit!