Iubiri marine
Pe
plaje-aurii ne cheamă iubirea,
Iar
marea și ea cu sublim-i tumult –
Hai
vino, iubito, ne este menirea
În
briza marină scâncesc pescărușii,
Cu
zborul lor lin, plutesc spre-nălțimi –
Te-aștept
să apari pe latura ușii,
În
zorii de zi marini și sublimi.
În
marea-nspumată pășind împreună,
Apoi
înotând alăturea-n larg,
Să-ncepem
o zi pe-ndelete, mai bună,
Și
s-admirăm cu nesaț un catarg
Al
unei corăbii ce trece pe-alături,
Purtând
călători și iubirea în ea –
Și
tot înotând nu poți să te saturi,
De
mare, decât apărând prima stea.
Atunci
fometoși, obosiți dar ferice,
O
masă frugală vom lua amândoi,
Și-apoi
vom dormi - amândoi o matrice,
Pe
plajă sub stele cu miile – roi!
Marea si iubirea, doua eterne muze ale poetilor. :)
RăspundețiȘtergereAșa e Cristi! Merci de citire și semn!
ȘtergereFelicitari, Nelu! O poezie romantica :)
RăspundețiȘtergere