Iubiri marine

Pe plaje-aurii ne cheamă iubirea,

Iar marea și ea cu sublim-i tumult –

Hai vino, iubito, ne este menirea

Să ne iubim acum și mai mult.

În briza marină scâncesc pescărușii,

Cu zborul lor lin, plutesc spre-nălțimi –

Te-aștept să apari pe latura ușii,

În zorii de zi marini și sublimi.

În marea-nspumată pășind împreună,

Apoi înotând alăturea-n larg,

Să-ncepem o zi pe-ndelete, mai bună,

Și s-admirăm cu nesaț un catarg

Al unei corăbii ce trece pe-alături,

Purtând călători și iubirea în ea –

Și tot înotând nu poți să te saturi,

De mare, decât apărând prima stea.

Atunci fometoși, obosiți dar ferice,

O masă frugală vom lua amândoi,

Și-apoi vom dormi - amândoi o matrice,

Pe plajă sub stele cu miile – roi!