Sacrificiu

Sacrificați am fost de generații,

Și trai decent mereu ni s-a promis –

Aceia ce sunt morți după ovații,

Odat-aleși să facă au omis

Să-și țină legământul dat mulțimii,

Să-și pună-n slujba ei toată silința,

Doar pentru ei adună spuza lumii,

Iar pentru noi rămâne umilința.

Și n-ar fi mult nimic pentru o țară,

Noi ne-am sacrificat de bună voie –

Dar neputința-ncepe să ne doară,

Și de pomeni cinstit, n-avem nevoie.

Păcat că sânge au vărsat străbunii,

Să apere pământul ce-l vindeți,

Sunteți chiar mai sălbatici decât hunii,

Și niciun sentiment nu mai aveți.

Să vă ferească Sfântul din înalturi,

Să nu ne punem viața chezășie,

Sub steagul tricolor cu mândre falduri,

Să v-alungăm cu forța în pustie!