În mine...

În mine versul caută răspunsul
La întrebări ce sunt fundamentale –
O coală poate fi tot universul,
Sau poate fi doar șir de vorbe goale?

O coală așternută de cuvinte,
Poate schimba ceva în univers?...
Sau poate un poet care se minte
Să oglindească adevăru-n vers?

În mine zace adevărul și minciuna,
Pe amândouă pot să le așez în vers –
Și poți să crezi că mie mi-e tot una,
Dar tot ce n-am crezut pe loc am șters!

Imaginația mă poartă ori și unde
Dar ce-i frumos chiar de-i imaginat,
În sufletul la cititor pătrunde,
Și scriu sperând că e și-apreciat.

De-aceea când citiți o poezie,
Cu sufletul primiți-o și cu tâlc,
S-o înțelegeți, fiindcă cel ce scrie
Cu drag cuvintele le-a reunit în pâlc!

Comentarii

  1. Foarte bine, fiecare își înalță gândul,
    Ce-i adevărul...? poate doar zeii știu răspunsul.
    Felicitări, Nelu !

    RăspundețiȘtergere
  2. Sunt de acord cu tine Nelu. Dar ce facem cu cei ce scriu doar înșirând cuvinte fără sens, fără noimă și se cred poeti neînțeleși, iar cititorii sunt catalogați ca necunoscători, refractari la mou. Da! Poezia trebuie să ajungă la sufletul cititorului și dacă se poate să rămână acolo! Respect!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Dragi cititori, vă invit să comentați, materialul citit!...

Postări populare de pe acest blog