Privirea...

                    de Nelu Preda

Privirea ta mă fascinează

Cu-a ei sclipire de smarald,

Aproape că mă penetreză

Și sufletul mi-l simt mai cald.

Privirea ta-i alunecoasă,

Șăgalnică mă săgetează,

O simt cât este de focoasă

Dar tot mă imobilizează.

Privirea ta, mi-așa de dragă,

Eu viața toată mi-aș dori

Să știu că mă cuprinde-ntreagă

Robit, sub ea aș înflori!