Iubire, te iubesc!

Iubire, te iubesc cum n-am iubit,

Și n-o să mai iubesc vreodată-n viață,

Ești sentimentul ce mă face fericit...

Chiar dacă-atârni ades de-un fir de ață.

Iubire, dezinteresată și  blajină,

Tu miști hotare și împărății,

Aduci în inimă mereu lumină,

Nu știi de-avere și de bogății.

Tu guvernezi întregul Univers,

Iertând, iubind, și netezind cărarea...

Chiar scrierea acestui simplu vers

Ți-o datorez, tu inspirând lucrarea.

Și de vor fi din cei nefericiți

Ce încă nu ți-au cunoscut fiorul,

Tu să-i cuprinzi, fă-i fericiți,

Ca să cunoască dragostea și dorul.

De-aceea te iubesc și te ridic

Pe soclul nemuririi tale...

Poemu-acesta ție ți-l dedic

Ca o corolă plină de petale!