Toamna

S-au îmbrăcat copacii în frunze arămii,

Și în podgorii via așteaptă-acum culesul,

Porumbul și soroaica se treieră-n câmpii,

Iar cei ce au muncit, își află-acum succesul

În rodul din hambare, simbol al hărniciei,

Căci toamna se adună prinosul de belșug,

Sudoarea lor stropită adânc pe brazda gliei

Dă rod semănăturii din brazda de sub plug.

Trec păsări călătoare spre însorite țări,

Căci ploaia rece, deasă, se-așteaptă ca să vină,

Cu nori opaci și negri, din zări și până-n zări

Și zile mohorâte cam fără de lumină.

La școală, clopoțelul a început să sune,

E semn toți școlarii au început să-nvețe,

În pauze bat mingea, făcând-o să răsune,

Și toată energia le-o poți vedea pe fețe.

În parcul vechi castanii încep să desfrunzească,

Covor de frunze moarte pe-alei s-a așternut –

Mă plimb cu jumătatea, și sper să îmi priască

Această toamnă blândă cum n-am mai cunoscut!