Tu taci...

Tu taci, iubito, ce-ar mai fi de spus?

Eu știu că nu mai am mult de trăit;

Se pare c-am ajuns către apus,

Iar boala grea acum m-a biruit.

Inseparabil dragul ne unește,

Mistuitor ca focul în vulcan,

Eram precum e apa pentru pește

Și ne iubeam mai mult an după an.

Tăcerea ta,  iubito, e ca mierea,

Ascunde-n ea adâncuri de sublim,

Doar ochi-ți scapără și mângâierea

Privirii tale-mi spune că trăim

O dragoste curată și intensă,

Iar timpu-i de acuma limitat;

Tăcerea ta îmi dă acum dispensă,

Și pot să mor cu sufletu-mpăcat.