E toamnă iar...

E toamnă iar, iubito, plouă des,

Melancolia astăzi ne cuprinde –

Însă e viu prezent același interes,

Și dragostea în suflet se întinde.

Mi-ai apărut în cale într-o toamnă,

Când frunze ruginii cădeau pe-alei;

Erai cum ești și azi distinsă doamnă,

Frumoasă, că-i băgai în draci pe zei!

Eu te-am văzut, fiorul m-a cuprins,

În suflet am simțit privirea-ți vie –

Cu șansă, stăruințe, am învins:

Azi suntem doi în strânsă armonie.

De-aceea toamna este bun prilej,

De-aducere aminte-a tinereții –

Chiar dacă-i mohorât, cu frunze bej,

Nu ne-nconjoară mantia tristeții.

Și  încă-o toamnă trece brumărie,

Dar ne iubim la fel ca-ntâia oară –

Hai să ciocnim un strop de razachie,

Privind cum stropii argintii coboară!