Într-o seară!

Într-o seară minunată, un bărbat ”consumator”,

Și-a propus s-o facă lată – s-a pus pe băut lichior!

Foame nu i-a fost săracul, căci lichioru-i aliment,

În concepția-i, iar sacul, i-a ajuns la  faliment!

A băut o oră, două, seara lungă-ar mai fi fost,

Dacă nu-ncepea să plouă, l-a udat și fără rost,

S-a uitat în buzunare - era vidul cel mai pur,

Din terasă în plecare, a mai luat și-u șut în c..r,

De la ospătarul care, l-a servit pe-ncredere,

Iar în loc bacșiș mare, a ieșit în pierdere!

A plecat împleticit, către casa lui cea dragă,

Dar trotuarul peticit, nu-l lăsa deloc să meargă!

S-a lungit de-a latul străzii, și-a căzut în somn profund,

Câinii slobozi, lingând prăzii fața, tot amușinând!

El crezând că este-acasă, cu soția-i dragă-n pat,

Câinele-l luă de lesă și-o porni la sărutat!

Speriată, lătrătoarea îl mușcă direct de nas,

Se trezi din somnu-i dulce; trecătorii fac popas,

Se-închinară, căci bețivul se văita amețitor,

Iar lichiorul fiind motivul, faptului îngrozitor,

I-a ieșit pe nasul care, sângera intens, cu spor,

Iar salvarea anunțată, i-a venit în ajutor!

Toată viața de atuncea, nu a mai băut lichior,

I-a venit la cap și mintea, casei fiind în ajutor!

Cei ce faceți ca și dânsul, aveți grijă nu pupați,

Maidanezii, fiindcă plânsul, ați putea să-l încercați!

Băutura cu măsură, consumată nu-i prea rea,

Căci damblaua este pură, ce-i prea mult, te dă-n belea!