Iubito, cerul plânge!

 

Iubito, cerul plânge, cu lacrimi mari de ploaie,

Iubirea ni se stinge, torente curg șuvoaie

Doboară tot ce-n vise, în ani, am tot clădit,

Credințele promise, azi s-au zădărnicit.

 

Și plouă, plouă, plouă, din negrul nopții nor,

Desparte vieți în două, iubiri se nasc sau mor –

Lumina reflectată, pe chipul tău în noapte,

Aproape mi te-arată, departe ești prin șoapte.

 

Iar cerul plânge, plânge, Iubirea ce-a murit,

Și stropii par de sânge, iar totu-i aburit,

Iubirea noastră mare, sucombă tremurând,

Adio deci, se pare, sau, poate pe curând!