Poeziile Mele - Nelu Preda

                    de Nelu Preda Iubirea-i o culoare roșu-aprins, Un sentiment sublim, de neînvins, Ea crede, iartă și nădăjduiește Coloane către infinit clădește. Iubirea-i sentiment ardent, Când te cuprinde pari absent Și important e doar cel care Împărtășește-a ta candoare. Iubirea-i tot ce-i bun în viață, Ne dă un sens, ne dă speranță Uităm de vanități, orgolii, Putere-avem s-atingem polii. Iubirea-i tot ce ne putem dori, Doar la lumina ei poți înflori – Tu omule iubește cu putere, Căci asta-i cea mai mare-avere!

                     de Nelu Preda Mă uit tot mai rar la televizor Kitsch-ul e constant, învăluitor, Vezi doar maneliști și umor anost, Ce-atâta cultură!...n-are nici un rost! Dive subnutrite, și analfabete, Fac deliciul plebei prea adesea bete, Etalează nurii falși, siliconați, Buze precum trompe, de la elefanți. Umoriști cu ștate, se prostituează, Glume deșănțate fac și debitează, Seriale-asemeni, zise de umor... Ce imagimații!...vai de mama lor! Și când mai apare câte-o dramă bună, Și e subtitrată de-una de pe lună, Care scrie ”sau”, când s-au despărțit, Șimți o ușurare dacă s-a sfârșit!(drama) De-asta spun că bâlciul e-n televizor, Știrile le văd mai des, pe calculator, Nu vreau să mai văd, Show-uri și talk-show-uri De trei lei minutul, fără de ecouri! Dacă vă doriți un bun viitor, Să feriți copiii de televizor!... Dați-le o carte, poate-o poezie... Asta îi va face...

                                                de Nelu Preda Prin vers am îndulcit amarul trăirilor cotidiene, Cuvântul scris fiind balsamul, iubirilor nepământene. Tot versul mi-a fost bun prieten, și dialoguri am purtat Oricât de mare-a fost durerea, și-oricât am fost de-nsingurat. Prin vers azi năzui să ajung aproape de al vostru suflet, Oriunde-ați fi în lumea asta, să răscolesc al vostru cuget. Să știți că rolul de poet, nu-i nici ușor și nici străluce, Iar celor ce se-ncumetă, nici fericire nu le-aduce. Să mânui strofa și cuvântul, din ele dăltuind frumosul, E privilegiu, dar și muncă – n-o spun făcând pe firoscosul! E greu să ai audiență, când la putere-i  vizualul Cuvântul scris interesează, doar de vizează trivialul. De-aceea vă îndemn frățește, nu fiindcă mi-ar fi bine mie, Din când în când, stimați prieteni, cit...

                                                de Nelu Preda Mă-ntreb cum ar fi oare, când pomii n-ar mai fi cu flori, Când păsările călătoare printre nămeți s-ar culcuși, Iar vara ar fugi din lume, sub ceru-ntunecat de nori, Am mai putea zâmbi vreodată și să trăim am reuși? Dar apa de-ar urca la deal, ar fi-n cer lacuri, chiar și mări Iar stelele s-ar îneca subit în unduirea lor albastră, N-ar mai ploua în veci și am lansa în van chemări Spre Dumnezeu din ceruri să aibă mila noastră. De-aceea-ar fi-nțelept vă spun, să prețuim banalul, Cotidianul desuet, cu tot ce ne-nconjoară Căci arhitectul ce-a creat și scena și fundalul Ne-a dat o viață să trăim și asta-i o comoară!

              de Nelu Preda Nu mai fi tristă tu, iubită Căci e păcat de chipul tău, Chiar dacă totul pare rău Te-oi lumina într-o clipită. Suntem alăturea de-o viață, Ne știm și bune, dar și rele Ca doi sitari pe rămurele Alături am urmat povață Și de la dragii noștri buni, Și de la tați deopotrivă Și de la mama emotivă Știind c-o să facem doar minuni. Trecut-au anii ca o clipă, Tu tot frumoasă ai rămas Și mă îndemni să fac popas În poala-ți fără nici o pripă. Nu mai fi tristă tu, iubită Căci senectutea e un dar De n-ai ajuns-o în zadar Zi după zi fiind prețuită.

                              de Nelu Preda Ne înmulțim frenetic, prăpastii se-adâncesc, Unii rabdă de foame, iar alții huzuresc. Sutime din mulțime, deține bogăția, Iar restu ’ -umanității împarte sărăcia. Avide, corporații, ne otrăvesc pământul, Pentru-a avea recolte cât nu cuprinde gândul Tot ce mâncăm e chimic sau ieftin surogat, Cu sănătatea noastră, dăm bir la cel bogat. Planeta-i infestată, de sute de reziduuri, Păduri sunt decimate, nimeni nu-și face gânduri, Ce-or respira copiii, nepoții noștri oare Și alte generații din lumea viitoare? Și peste toate-acestea, mai vine și Jihadul Cu-atâtea atentate ce aduseră iadul ; Religia-i sublimă când este umanistă: Dar Doamne, încotro, cu toată-această listă?

                             de Nelu Preda De-ai ști de câte ori în vis te-am mângâiat duios Pe-obraji și capul de copil cu părul unduios, De câte ori te-am alintat în visele de noapte, Și cât de mult am așteptat blândele tale șoapte. De-ai ști ce vise mi-am făcut de-ar fi să mă iubești Suava-ți ființă de povești de-ar fi să-mi dăruieși Ți-aș ridica un piedestal în mintea-ndrăgostită Ca tine nimeni pe pământ nu ar mai fi iubită. De-ai ști de câte ori aștept în fața casei tale În nopțile de lung nesomn privind fereste pale. Și dimineață-ntr-un târziu te întâlnesc în cale Ești încă mică – să mai crești frumoaso dumneatale!

              de Nelu Preda        Încerc de patru zile-n silă Să scriu un vers – ceva de soi Dar muza-mi este cam tembelă Cu ochi beliți și păr vâlvoi! Metafore și epitete Îmi vin în gând, nu reușesc Decât expresii desuete, Vetuste, eu îngăimăresc! Și scriu, și șterg, și iară scriu, Mahmură, muza mă fentează Mi-e mintea ca un bisturiu... Tocit atunci când operează! Scot rime neîmperecheate, Și versuri fără ritm și rost Că muza mea, dezîmbătată Mi-a spus cinstit că sunt anost! Adio dragă poezie, Te las la cei calificați Decât să scriu prozoerie* Ce-i ca un icter la ficați... * Prozoerie - poezie cu rimă”albă”

                      de Nelu Preda Te port cu mine-alături, în gândul călător Ce mi te-nsuflețește, mirabilă-amintire Iubirea dintre noi nu-i lucru-ntâmplător, Nu-i de pe-o zi pe alta și nici o nălucire. Te port cu mine-alături, în gândul călător Tu muza mea călină, tu floare între flori, Balsam ești pentru suflet și mare ajutor, În lupta cu fantasme ce des îmi dau fiori. Te port cu mine-alături, în gândul călător, Ce zboară către tine când viața ne separă; Te văd aievea-n vălul opac, seducător, Al norilor din cerul iubirii de-astă vară. Te port cu mine-alături,în gândul călător Dar timpul e prea scurt, fiindcă sunt muritor.

                             Din cânt de doină și cuvânt Luceafăr te-ai născut Și-ai pus cu pana legământ S-ajungi recunoscut. Condeiul tău clocotitor Ne-a lăsat moștenirea Și-ai devenit nemuritor: Asta ți-a fost menirea. Sub tei un somn odihnitor Să dormi în paradis Coroanele de merișor Te străjuiască-n vis. Nicicând noi nu te vom uita Și la mormântu-ți sfânt Prinos pios pe rând vom da Ca veșnic legământ!

                     Seara  Seara, îngerii beți cad din ceruri E vremea când au pus de-o băută M-ar  îneca ușor în băi de miruri Dar au prea tare mintea abătută. Seara, stafii ce umblă amețite Îmi dau fiori zbârlindu-mi părul Și-mi umflă ochii în orbite Că văd de-aproape viitorul: Seara, te-aștept pe tine Mărioară Iubirea mea lungă de-un ceas Sunt Gheo, băiatul de la țară Te-aștept, am vadra!(ultim as).          La ceas de taină                           de Nelu Preda La ceas de taină, îngeri coboară din ceruri, E vremea râvnei contra marilor ispite, În suflet toți păstrăm mici juvaeruri, De pesimism pot fi ușor răpite... La ceas de taină, umbre mă-nconjoară, Nemărginirea infinitului mă doare, De parcă l-aș simți întâia oară, Eu mic și el atât de mare... La ceas de taină, iar...

Sunt BFL și ai putea să juri, Că sunt făcut din strugurii maturi Dar nici măcar nu ne-am intersectat- Sunt vin, dar nu din cel adevărat! Cu apă-alcool și aromatizanți, Glucoză, dar și coloranți, M-am îmbăiat și-am devenit Trofeu cel din galantar râvnit. Dacă mă bei să nu te miri, Dacă începi ca să transpiri; Pe șiră-ți trec fiorii reci Și dai într-una să te-nneci. Sunt ieftin, nu te bucura, Mai bine nu m-ai cumpăra - Doar tu decizi, e viața ta; Te rog, te rog: nu ezita!

                                        Din lut tu fost-ai plămădit, suflu de viață ai primit, De Domnul fost-ai hărăzit, stăpân nemijlocit Pe tot ce mișcă pe pământ, însă sfârșești într-un mormânt, Corpul ți-e acoperământ, sufletului – jurământ. Ești mic, însă un uriaș, succesului îi ești părtaș, În Univers așa făptaș - doar Domnul îți e ”naș”! Inteligent și versatil, poți fi și slugă și vechil, Și dansatorul cel agil, sau cerșetor debil. Soldat sau pacifist convins, escaladezi și vârful nins, Și Cosmosul cel necuprins și-oceanul l-ai învins. Poți fi prieten credincios, dar și dușman periculos, În dragoste năbădăios, ”Don – Juan” meticulos. Ești împărat, dar trecător, c’-o moarte și tu ești dator, Ca orice simplu muritor, pe stradă trecător. E-atât de scurtă viața ta, trăiește-o și nu ezita, Iar tot ce faci nu regreta – asta-i menirea ta. De-aceea omu...

                                   de Nelu Preda Alerte sau prelungi, trec clipele în viață, Te-ntrebi unde-o s-ajungi, legat de-un fir de ață. Sublime sau anoste, pot ele să ne fie, Destine pot să coste, dar nimeni să nu știe. Clipe de dor, clipe de jale, putem avea adeseori, Dar șansele ne sunt egale, să devenim învingători! Clipe în care biruința, ne-mbată și putem greși, Sau clipe-n care stăruința, ne-ajută în a reuși. Clipe în care inspirați, sublimul îl putem atinge, Dar și-altele când disperați, cădera n-o putem învinge. Clipe de dragoste în care, în celălalt te poți topi, Când sufletul nu are stare, cu-al celuilalt s-ar contopi. Clipă de clipă trece viața, parcă mai ieri eram copii, Nu vrem, dar se scurtează ața, iar tâmplele ni-s colilii. Și clipele nu știm când zboară, timpul am vrea să stea în loc, Tineri am fost odinioară, dar timpul are-al lui soroc......

                             de Nelu Preda De vei pleca în miez de noapte, Să știi că te voi aștepta, Iar clipele de-alean și șoapte Mi-or fi balsam în lipsa ta. De vei pleca de dimineață, Eu îmi voi ține firea, Dar amintirile pe față Mi-or lumina mereu privirea. De vei pleca la prânz în grabă, Te vei uita ‘napoi, Și dacă cineva te-ntreabă Nu-i spune de noi doi. De vei pleca pe înserat, La mine te-i grăbi, Dar vreau să știi neapărat Ce mult te pot iubi! Dar de-i pleca să nu te-ntorci, De mine de-i uita, Te-oi blestema lacrimi să storci În toată viața ta!

Să fie libertatea blestem în România Când protestăm în van și caravana trece? Cu grașii și umflații ce ne stârnesc mânia Spunând că guvernează dar punga-o să ne sece? Ce libertate-i aia când nu ne-am vândut țara, Au dat-o de pomană ai noștri ”patrioți” Muncim acum la dânșii din zori și până seara Au devenit patroni...grijania lor de hoți! Cheliră munții noștri, vândură și petrolul Și gazele  le dară cu-n dram de redevență La orice venetic ce ne-a râvnit subsolul... Blestem e libertatea?...Să-i facem reverență? E liber la șomaj – că doar e libertate Dar faceți ”ciocul mic” sau emigrați în lume Cu dorul de părinții ce au ceva etate Și pensii mai mizere decât se poate spune. E dulce libertatea așa cum ni se spune Mai bună ca huzurul avut în colivie Dar fără demnitate și ea ușor apune Și moare sufocată ușor de sărăcie!

                                                                             de Nelu Preda Troiene mari așază, zăpada viscolită, Copacii hibernează, încărunțiți prematur, Pe ramul lor, ici-colo o cioară zgribulită, Cu croncănitu-i surd, se tânguie imatur. Pârtii croite-adhoc, printe troiene urcă, Iar pruncii cu mult foc, pe sănii le coboară, Ajunși în vale jos, în brațe le aburcă, Urcă tăpșanul parcă ar fi întâia oară. Fuioare gri de fum din hornuri se ridică, E semn că-n sobe arde troznind sub plită lemnul, S-aducă-n miez de iarnă, un pic de vericică, În casele-ngropate-n nea, de li se pierde semnul. Godacii iau în gură, mănunchi întregi de paie, E semn de ger și cată să-și meșterească stratul, Nu mai e mult pân ’ la Ignat, când trebuie să-i taie, D...

                              de Nelu Preda E iarnă-afară, ninge liniștit, Cu fulgi de nea în tainic dans tăcut, De basme noi cu toți ne-am amintit; La gura sobei cercul l-am făcut. Bunica deapănă la amintiri, Și basme cu Ilene Cosânzene Iar noi copii-n ochi avem luciri Pe-alocuri încețate de Moș Ene. Ferestrele au înflorit de ger, În mii de albe flori de peruzele Ce răspândesc un aer de mister Amplificat pe laturi de perdele. Gutuile se coc la foc mocnit, Într-o firidă de la teracotă, Mireasma este de nedefinit Și nerăbdarea noastră fără cotă. Bunicul ne privește visător, Cu ochii plini de drag și bunătate,- A fost și el cândva fecior... S-au dus și ani, s-a dus și sănătate... Noroc că-i ținem treaz curajul, Cu veselia noastră fără leac,- La gura sobei stăm tot anturajul E iarnă-afară chiar și-n prepeleac.

                  de Nelu Preda Cărare-abruptă este viața, Pe-alocuri lină și pavată De cei ce ne-au lăsat povața Din chin și trudă câștigată. Meandre are firul vieții, E cu răspântii presărat S-alegi corect e cheia bolții, Și-ai să ajungi unde-ai visat. Nu te-nfrăți cu deznădejdea, Cu lenevia sau huzurul, Fii frate bun doar cu ideea De-a lua de coarne taurul. Fii bun și blând în tot ce faci, Cărarea ta este unică Fii dârz și luptă doar și taci, Și-o să câștigi fără vreo frică!

              de Nelu Preda Pe țărm de vis ne-om întâlni Iubito-n astă seară Când dragostea se va-mplini Ferice-o să ne doară. Pe țărm de vis ne vom scălda În străvezii talazuri Iar dragostea va inunda A sufletelor iazuri. Pe țărm de vis vom fi-mpreună Și ne vom desfăta Cu dragostea ca o cunună... E tot ce va conta! Pe țărm de vis vom adormi Îmbrățișați duios Și-n vis visa-vom c-am momi Iubirea cu folos.