Poeziile Mele - Nelu Preda

Secunde trec de parcă-ar fi o oră, afară plouă rece, sincopat, Singurătatea – bulversantă horă, în jocul ei fetid m-a îngropat Și mă gândesc la toate cele care, amarul mi-l stârnesc catalizant, Pe rana sufletului îmi împroașcă sare și-orice nimic devine enervant. Mă uit afară, văd pustietatea, pe străzi, în parcuri, școli și magazine Doar rătăciți, ce dau fatalitatea, unui ”experiment” făcut pe ”manechine” – Să fie asta marea ”Pandemie”, ce a cutremurat întreg Pământul, Mass-Media în marea-i isterie, apologindu-ne la toți mormântul?! Măsuri draconice – drăcesc scenariu, de pervertire-a firii omenești, Înstrăinați să stăm, ca-ntr-un acvariu, rupând relații dragi, prietenești?! Ce minte diabolică clocit-a asta și mă întreb nu-i doar un repetir Pentru atunci când va urma năpasta și sta-vom claustrați luni, cu sictir?! Ni se tot flutură întruna pe ecrane, statistici pervertite – toți sunt morți De-același virus – fost-au milioane, de-au pus destinul Terre...

În zori de dimineață, un înger a venit, În somnul ca de ață și astfel mi-a grăit: -          Tu fiu de muritoare aicea pe Pământ, Ai tainică lucrare și n-o să ai mormânt, Lucrarea ți-o inspiră, chiar Duhul Bun și Sfânt, Ai pace și aspiră, la tot ce-i pe pământ Mai luminos, mai dulce și-n inimi clăditor – Așa grăit-a Duhul de pace dătător. -          Iubirea ta cea mare, e binecuvântată, Iară a ta iubită, de îngeri e cântată, E unică în ceruri și-aicea pe pământ, E îngerul de doruri și are jurământ În cugetul ei tainic, să fie doar a ta, Iubită, soră, mamă și ce-o mai exista – Tu dă-i girul credinței și te încrede-n ea, Căci semnul biruinței este în steaua sa. -          Dacă-i așa, tu Înger, de ce-am inima grea, Pentru a mea iubire, dar pentru Țara mea – De ce o văd pe dânsa o simplă muritoare, Iar Țării mele, plânsa, ...

Te văd în fiecare floare, cu-al ei parfum și colorit, Te văd când soarele răsare și-apoi coboară-n infinit, Te văd în frunza cea mai verde și fragedă ca gura ta, Te văd în toate cele – crede și-n veci iubirea nu-mi uita. Te văd cum ești tu de frumoasă și minunată spun că ești, Te văd la suflet luminoasă, ești zâna mândră din povești, Te văd în tot ce mă-nconjoară și are sâmbure de viață, Te văd de parcă-ntâia oară, simt mintea ta așa isteață. Te văd, te văd și ești minune, o simfonie-n viața mea, Te văd, ești unică în lume, în viața-mi luminoasă stea, Te văd și ochii mei se-ntreabă, dacă ce văd e-adevărat, Te văd și vreau să-mi fac de treabă, în preajma ta neîncetat, Iar dacă tu mă vezi pe mine, asemenea cum eu te văd, Cred că-mpreună ne-ar fi bine și-un cuplu ager întrevăd – Fii sigură că-n viața noastră, alăturea vom izbândi Și precum floarea la fereastră, lumina o vom dobândi.

Te iubesc cu-acea candoare, sinceră-adolescentină, Cum și tu mi-arăți fervoare – ca o floare din grădină Înflorești când de iubire îți vorbesc, doar te ador – Știu că nu e amăgire, sufletul mi-e-așa ușor Și te văd în toate cele, aer, apă, cer și nori, Înger în visele mele, însă îmi dispari în zori Ca s-apari pe la amiază, pe cărare printre brazi, Când te văd, trupu-mi vibrează și te vreau cu mine azi. Te iubesc cu nerăbdarea de-a te ști mereu cu mine, Ca tine cât este zarea, nu e alta, și-o știi bine, Simt cum dragostea curată se așterne între noi, Precum ziua luminată, cu mult soare, dar și ploi Care vin să dea belșugul câmpului de-un verde crud, Căci pe unde-a trecut plugul, umblă sufletul zălud – Umblă să te întâlnească și apari dinspre zăvoi Ca să îți reamintească vâlvătaia dintre noi. Te iubesc precum deșertul, râul cel învolburat Care-l udă, stingând focul, soarelui înflăcărat, Aducând pe mal verdeața – sufletul cel răcorit În ni...

Te vreau cu mine-alături, căci nu îmi e de-ajuns, O viață, să mă saturi, de-amor, el e pătruns De liniștea liniștea privirii, ce-o ai și mi-e alin, Hai vino-i legea firii, scurtează al meu chin! Te vreau cu mine-n noapte, te vreau cu mine-n zi, Să murmuri blâde șoapte și n-aș mai flămânzi De-al tău sărut fierbinte, de-mbrățișarea ta – Hai vino, ia aminte, te rog, nu mă-ntrista. Te vreau în gând cu mine, în cuget și-n simțiri, Ar fi atât de bine – frumoasele-amintiri Le-om depăna-mpreună, când vom îmbătrâni, Acum e vremea bună, pentru-a le împlini. Te vreau, te vreau, știi bine, știu că și tu mă vrei, Trăind doar pentru tine, vor trece anii mei – Vom fi un cuplu unic, iubirea va fi mare, Un farmec care-i mistic, va crește în amploare Și dincolo de vremuri, de timp, în veșnicie, Va dăinui iubirea, ce-o am și ți-o dau ție ; Tu s-o păstrezi în suflet și mie să mi-o dai, Și-n doi, al vieții umblet, să ne conducă-n Rai!

Iubirea-mplinită-i ca azima dulce, Dospită și coaptă-n simțirile-aprinse, E-un soare ce-n bolta vieții străluce, Comoară în suflet - valori necuprinse. Iubirea-mplinită-i balsam, elixir, Vigoare îți dă și în trup și-n privire – Pe frunte îți pune miracol și mir Pecetea de aur, noroc, fericire. Iubirea-mplinită-i alean, frumusețe, În viața aceasta ce-i scurtă prea mult – Miracol sublim, care-ți dă tinerețe, Te face plenar să trăiești un tumult. Iubirea-mplinită-i un zbor printre stele În nopți de mătase cu vise arzând, E neaua gingașă formând peruzele, Pe stratul din suflet, mirat înghețând. Iubirea-mplinită-i curaj și candoare Și simți că-ți cresc aripi să zbori către cer – E mugur crescând, înflorit într-o floare, E murmurul vieții nesfârșit în mister. Iubirea-mplinită-i triumful vieții, Sublim corolar de simțire și har – Senzația-ți dă de-a fi al dimineții, Sorbind dinspre noapte al vieții pahar.

E anul nou, cu mic, cu mare, s-aveți doar zâmbete pe față, Lumina sfântă de la soare, vă fie călăuză-n viață – Privirea să vă strălucească, asemeni ei, neapărat Și orice vis să se-mplinească – voi să trăiți cu-adevărat. E anul nou și-n orice casă, fie belșug și voioșie, De toate să aveți pe masă, în liniște și armonie, Iar de aveți, în dar, cu suflet, să dăruiți la cei sărmani, S-aibă și ei acum măcar, o bucurie între ani. E anul nou, rugați pe Domnul, un an îmbelșugat să fie, Cu pace, liniște, căci omul cel bun la suflet e-alifie – Tot ce e rău, ușor pătrunde și tot ușor se răspândește, Dar binele, bine răspunde și în final tot izbândește. E anul nou, să fiți mai harnici, mai înțelepți și mai voioși, Cu nevoiașii să fiți darnici și în efort victorioși – S-aveți curaj a întreprinde tot ceea ce ați năzuit, Perseverența de-a cuprinde și ceea ce n-ați bănuit. E anul nou, fiți dar în toate, mai ageri și mai înțelepți, Continuați dacă se poate,...